Postul cel luminos

Peste puţin timp vom intra în Postul Mare, una din cele mai frumoase perioade ale anului. Postul Mare este între posturi precum Învierea între celelalte sărbători: unic şi strălucit. Nu numai că este un post încărcat de nevoinţe minunate şi în care trăirea duhovnicească atinge intensităţi deosebite, dar Postul Mare este mai ales un post deja pătruns de razele luminoase ale Paştilor. Soarele Învierii începe să răsară din chiar prima zi a Postului, şi lumina lui se va face mereu mai mare până va străluci desăvârşit, în chiar noaptea Învierii Domnului.
Fericiţi sunt cei care se nevoiesc cu dragoste şi cu credinţă în post, fără să se lenevească. Fericiţi, pentru că aleargă spre viaţă şi vor primi har şi lumină. Bine ar fi să putem lepăda cugetele noastre şi să dăruim Domnului trupurile şi sufletele noastre, mergând pe cale nemincinoasă...
O cântare din vremea Postului Mare ne desluşeşte sensul duhovnicesc al postului, îndemnându-ne „să postim post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevărat şi bineprimit”.
În vremea postului Biserica lui Hristos se înveşmântează ca o mireasă: curăţită prin mărturisire în Taina Spovedaniei şi luminată prin Împărtăşanie, se împodobeşte cu har şi lumină, strălucind de frumuseţe. Astfel, chipul adevăraţilor postitori nu este unul trist sau deznădăjduit, ci unul plin de lumina credinţei, întru smerenie. Nimic nu poate sta în calea harului lui Dumnezeu, dacă inima se smereşte şi se deschide: „Roade vrednice de pocăinţă să nu ceri de la mine, că tăria mea a lipsit întru mine. Dăruieşte-mi inimă pururea zdrobită şi sărăcie duhovnicească, ca să-ţi aduc acestea ca o jertfă primită, Unule, Mântuitorule”, citim în Triod.
Pentru această smerenie sufletească, Dumnezeu umple inima omului cu darul Său: bucuria. Se realizează astfel o stare cu adevărat duhovnicească: smerenia şi bucuria, laolaltă. Când prima este sinceră, a doua e adevărată.
Învredniceşte-ne, Doamne, de lumina credinţei - întru smerenie - şi de podoaba harului Tău -întru bucurie - în postul ce vine şi în toată vremea vieţii noastre!

Amalia Răibuleţ

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 13 - februarie 2008