„Am fost instalat într-o atmosferă de mare sărbătoare“

Pe părintele Iulian l-am găsit acasă, împreună cu soţia şi cei doi copii. Ambianţa caldă şi echilibrată care se simte în familia lui transpare în tot ceea ce face. Este o persoană dinamică, energică şi conştientă de misiunea încredinţată lui de Dumnezeu. Părintele ne-a întâmpinat cu căldură şi a fost bucuros să ne răspundă la câteva întrebări pentru dumneavoastră.

Vă mulţumesc pentru bucuria cu care m-aţi întâmpinat! Povestiţi-ne pentru început câte ceva despre copilăria dumneavoastră, perioadă care de multe ori ne trasează direcţiile pe care le vom urma în viaţă.
Copilăria am petrecut-o la bunicii din partea mamei, în părţile Bârladului. A fost o copilărie frumoasă... Bunica mea era o femeie foarte credincioasă şi ea a fost cea care a pus în fiinţa mea gândul apropierii de Dumnezeu.
Mama mea s-a stabilit în Braşov, dar vacanţele mi le pe-treceam acolo, în Moldova, şi participam frecvent la viaţa bisericească. Îmi reamintesc cu dragoste de sărbătorile importante: Naşterea Domnului (cu colindatul) şi Învierea (cu obiceiurile specifice de Paşti). Era emoţionant pentru mine, un co-pil de oraş… Era acolo ceva ce mă fascina, vedeam viaţa în credinţă manifestată în frumoasele noastre tradiţii, într-o zonă de o rară frumuseţe naturală.

Poate că tocmai atmosfera din satul copilăriei v-a făcut să alegeţi Liceul Silvic?
Îmi doream Liceul Silvic deoarece m-am simţit atras de natură, de pădure... Tatăl meu era vânător şi aşa am ajuns să urmez Liceul Silvic, făcând parte din prima promoţie a acestui liceu. Aici am cunoscut mulţi oameni profesionişti în domeniul silviculturii.

Ce v-a determinat să treceţi de la natura cu cadrul său liniştit la mediul întreprinzător - Facultatea de Management?
Poate din familie, ai mei având preocupări în domeniu...

Dar nu v-aţi lăsat prins în latura aceasta, pentru că, după cum reiese din studiile făcute, aţi urmat în paralel şi Facultatea de Teologie!
De mult m-am simţit atras de dorinţa de a cunoaşte mai mult despre Dumnezeu, dar a contat foarte mult şi cuvântul părintelui duhovnic, care îndrumându-mă în cele duhovniceşti m-a ajutat să mă hotărăsc ce cale îmi doresc să urmez în viaţă... Eram angajat la o firmă de panificaţie ca agent de vânzări, unde era mult stres. Am lucrat acolo timp de 7 ani. Între timp am urmat şi cursurile Facultăţii de Teologie de la Târgovişte. În perioada sesiunilor locuiam la Mănăstirea Nucet din Târgovişte. Aici am găsit o oază de linişte şi, pentru mine - care eram prins în atâtea probleme cotidiene - reprezenta efectiv apropierea de Dumnezeu.
În anul 2002 m-am căsătorit cu Mihaela, cea care m-a susţinut şi mă susţine în continuare în tot ceea ce fac.
După ce am absolvit facultatea de management, în 2002, am frecventat biserica părintelui duhovnic ajutându-l pe cântăreţul său. Acum aveam mult mai mult timp liber deoarece renunţasem la serviciu.

Cum aţi ajuns să fiţi numit preot?
Îmi doream foarte mult să ajung preot, aflasem de câteva parohii scoase la concurs, aşa că mi-am depus dosarul. Am fost numit apoi de Înalt Prea Sfinţitul Laurenţiu Streza pe seama parohiei Văleni. Am fost instalat pe data de 5 martie 2006, într-o atmosferă de mare sărbătoare. Credincioşii erau îmbrăcaţi în costume naţionale, iar la eveniment a participat tot satul. Aceste lucruri m-au emoţionat profund şi m-au motivat pe calea pastoraţiei pentru a duce la bun sfârşit lucrările ce le am de realizat şi pe care sper să le finalizez cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cum aţi relaţionat cu comunitatea?
Am găsit aici o parohie vie şi am încercat să mă menţin pe aceeaşi linie cu înaintaşii mei prin dorinţa de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu şi prin intensificarea programului liturgic. În activitatea mea pastoral-misionară colaborez foarte bine cu autorităţile locale, fiind sprijinit material în lucrările demarate. Parohia este majoritar alcătuită din oameni în vârstă şi care au preocupări agricole, iar viaţa este destul de grea, întrucât veniturile lor sunt mici. În ciuda acestor aspecte credincioşii fac eforturi de a ne susţine, participând activ la lucrările demarate.
Pentru toate acestea sunt recunoscător gândindu-mă la ceea ce spunea Sf. Apostol Pavel în Epistola către Corinteni „că ajutându-ne şi voi cu rugăciunea voastră pentru noi, darul acesta făcut nouă... să fie prilej de mulţumire adusă lui Dumnezeu“.

Părinte Iulian, vă mulţumesc că aţi acceptat să vă faceţi cunoscut prin paginile acestei publicaţii. Vă dorim ca Bunul Dumnezeu să vă dăruiască în continuare activitate rodnică atât pe partea duhovnicească cât şi în ce priveşte lucrările la biserică şi la casa parohială.

Interviu realizat de Pr. Ciprian Creangă, Parohia Jibert

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 8 - septembrie 2007