Ce trebuie să ştim despre Sfântul şi Marele Mir

Imediat după Sfântul Botez suntem unşi cu Sfântul şi Marele Mir, pecetluindu-ne cu “Pecetea Duhului Sfânt”. Din grija şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Laurenţiu, toate parohiile din Mitropolia Ardealului au primit Sfântul şi Marele Mir (sfinţit anul acesta), distribuit în vase special realizate pentru acest scop.

Ce este Sfântul şi Marele Mir?
Pentru a-şi îndeplini lucrarea sfinţitoare, Biserica se foloseşte de materie, pe care o sfinţeşte. În acest fel materiei i se dă o altă finalitate (destinaţie) decât cea obişnuită. Sfântul şi Marele Mir este materia sfântă folosită la Taina Mirungerii, la sfinţirea bisericilor şi altarelor, a antimiselor şi pentru reprimirea în ortodoxie a celor care au căzut din dreapta credinţă. El este preparat din untdelemn curat de măsline, amestecat cu vin curat şi cu 38 de balsamuri, esenţe şi aromate. Lucrarea de preparare a Sfântului şi Marelui Mir începe în dimineaţa zilei de luni, în Săptămâna Patimilor şi se încheie miercuri, aceeaşi săptămână. Sfântul şi Marele Mir este sfinţit de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Autocefale (fiind un privilegiu al Bisericilor autocefale), înconjurat de ierarhii Sfântului Sinod, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Sfântul şi Marele Mir se prepară şi se sfinţeşte atunci când cantitatea de mir existentă este aproape de epuizare. Numărul mare şi diversitatea ingredientelor folosite în prepararea Sfântului şi Marelui Mir simbolizează bogăţia şi felurimea darurilor Sfântului Duh. Ele sunt şi simbol al “mirurilor” (balsamurilor) folosite la îmbălsămarea trupului Mântuitorului, motiv pentru care se sfinţeşte în Săptămâna Patimilor, premergător răstignirii şi Învierii Mântuitorului.

Se foloseşte doar după Botez
Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir are caracter unic şi indelebil (de neşters). Ea se administrează imediat după botez, prin pecetluirea cu Sfântul şi Marele Mir a principalelor mădulare ale trupului. Se însemnează mai întâi fruntea, sediul minţii, pentru ca cel botezat să gândească cele duhovniceşti, ziditoare şi să poată lupta împotriva gândurilor rele. Se ung apoi ochii pentru a-i deschide noului botezat orizonturile luminoase ale cunoaşterii binelui şi pentru a fi „curat de toată întinăciunea”, apoi urechile pentru a înţelege sensurile curate şi profunde ale cuvintelor, potrivit sesizării Mântuitorului: „Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 11,15). Ungerea nărilor este pentru ca acestea să nu se deschidă mirosurilor ispititoare la rău, gura se unge pentru a-i imprima puterea de a rosti cu îndrăzneală adevărurile de credinţă, iar ungerea pieptului, sediul inimii - deci al sentimentelor - este pentru a-i sădi sentimentele curate ale iubirii de Dumnezeu şi de semeni. Se unge apoi la spate pentru a-i imprima puterea de a purta greutăţile şi poverile vieţii (crucea fiecăruia). Mâinile şi picioarele se ung pentru a fi pregătite oricând să săvârşească binele şi să alerge spre împlinirea nevoilor celorlalţi.
Taina Mirungerii este strâns legată de cea a Sfântului Botez, administrându-se imediat după aceasta. Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir este pogorârea reală a Duhului Sfânt peste cel botezat, imprimându-i darururile Duhului Sfânt în trup şi în suflet. Această ungere poate fi comparată cu Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli la Cincizecime (Rusalii), de aceea se mai numeşte şi “Cincizecime personală”. Ungerea cu Mir este şi o întărire în bine a puterilor sufleteşti şi o pregătire a omului pentru a putea lupta cu puterile potrivnice care se împotrivesc unui mod de viaţă evlavios, ceresc, trăgându-l pe om în jos, spre cele pământeşti. De aici decurge şi necesitatea administrării Mirului cât mai repede, pentru întărirea celui botezat.

Cu ce mir suntem unşi după Sfânta Liturghie?
Nu trebuie să facem confuzie între Sfântul şi Marele Mir, administrat o singură dată în viaţă - la Botez - şi mirul cu care suntem unşi după Sfânta Liturghie. După încheierea Sfintei Liturghii, credincioşii sunt unşi pe frunte cu untdelemn sfinţit, fie de la Taina Sfântului Maslu, fie rezultat din apropierea sau atingerea lui de icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a sfântului prăznuit în ziua respectivă. Efectele miruirii după Sfânta Liturghie sunt taumaturgice (tămăduitoare de boli) şi de împărtăşire a binecuvântării lui Dumnezeu în vederea câştigării de daruri sufleteşti şi trupeşti.

Pentru a douăzecea oară
Anul acesta, pe 2 aprilie (Lunea din Săptămâna Patimilor), la Mânăstirea Antim din Bucureşti a început prepararea Sfântului şi Marelui Mir. Acesta a fost sfinţit de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat de ierarhii Sfântului Sinod, în cadrul Sfintei Liturghii oficiată în Joia Mare la biserica „Sf. Spiridon Nou” din Bucureşti.
În Biserica Ortodoxă Română, Sfântul şi Marele Mir a fost sfinţit pentru prima dată de către Sfântul Sinod la 25 martie 1882, Mitropolit primat fiind Înalt Prea Sfinţitul Calinic Miclescu. După ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (1925), Sfântul şi Marele Mir s-a sfinţit pentru prima dată la 1 aprilie 1926 în timpul Patriarhului Miron Cristea. Până astăzi Sfântul şi Marele Mir a fost sfinţit de 20 ori (1882, 1894, 1906, 1921, 1926, 1934, 1942, 1950, 1955, 1958, 1965, 1968, 1973, 1978, 1983, 1988, 1993, 1996, 2002 şi 2007).
Din grija şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Laurenţiu, toate parohiile din Mitropolia Ardealului au primit Sfântul şi Marele Mir (sfinţit anul acesta), distribuit în vase special realizate pentru acest scop. În Protopopiatul Făgăraş, acest lucru s-a realizat pe data de 21 august, sub atenta supraveghere a părintelui protopop Ioan Ciocan.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 8 - septembrie 2007