„Privirea vicleană“

Într-o zi din tinereţele mele, am luat masa la o cantină publică împreună cu doi prieteni. Eram serviţi la masă de o fată deosebit de frumoasă. Vrăjit de frumuseţea ei, unul din comeseni m-a întrebat: „Ce zici, e păcat să priveşti şi să admiri o frumuseţe lăsată de Dumnezeu?“ Întrebarea lui mi-a adus aminte îndată de o rugăciune, pe care preotul o zice în taină la Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite şi în care el se roagă lui Dumnezeu, între altele, ca „ochiul (nostru) să fie ferit de toată privirea cea vicleană“. Într-adevăr, există o privire sinceră, curată şi alta perfidă, întinată. Privirea vicleană este expresia unei conştiinţe păcătoase, a unei gândiri perverse, a unei senzualităţi dominate de poftele şi plăcerile trupeşti inferioare. O asemenea privire are, de regulă, consecinţe dureroase, nefericite, nefaste.
Referiri la „privirea vicleană“, în înţelesul acesta, întâlnim şi în nenumărate cântece populare româneşti. Iată câteva versuri din trei cântece:
1.„De n-ar fi ochi şi sprâncene,/ N-ar mai fi păcate grele./Dar ochi şi sprâncene sunt,/Păcatele-s pe pământ.“
2.„Eu am spus ochilor mei/Să nu fie lăcomei./Dar ei nu m-au ascultat/Şi numai de rele am dat.“
3.„Rachiu-i bun şi vinu-i dulce,/Ţucu-i ochii cui le-aduce.“
Fără îndoială, privirea unei frumuseţi „îţi procură o stare de graţie, atât fizică, cât şi sufletească şi mentală“, cum spunea cineva recent. Dar, nu în orice condiţii. Poetul Mihai Eminescu, în poezia: „Pe lângă plopii fără soţ“, zice către zâna iubirii sale: „Căci te iubeam cu ochi păgâni“
Dar mai presus de toţi şi de toate, Domnul nostru Iisus Hristos, considerând ochiul trupesc ca oglindă a sufletului, ne previne să luăm aminte ca ochiul nostru să fie luminat şi nu întunecat (Matei 6,22 – 23), căci „oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5,28). Iată de ce în multe rugăciuni mărturisim zicând: „frumuseţe străină am văzut şi cu dânsa mi-am rănit inima“.
Cu referire la cei care prin privirea lor vicleană ispitesc alte persoane, Sfântul Apostol Petru spune: „având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice“(2petru 2,14). Pe unii ca aceştia Domnul nostru Iisus Hristos îi avertizează zicând: „Vai omului aceluia prin care vine sminteala“(Matei 18,7). Deci, vai şi fetelor şi femeilor care se îmbracă sumar şi provocator, şi celor care elaborează şi editează cărţi şi reviste erotice, precum şi celor care alcătuiesc şi prezintă programele, mai mult sau mai puţin pornografice, ale televiziunii şi astfel – cum spune canonul 100 al Sinodului Trulan-Quinisext – „amăgesc vederea, strică mintea şi împing spre aţâţarea poftelor ruşinoase“.
Luând aminte la toate cele de mai sus, e necesar ca prin raţiune sfinţită de credinţa creştină să ne stăpânim instinctele, sentimentele şi voinţa, în aşa fel încât ochiul nostru să fie curat, privirea să ne fie neîntinată, sufletul luminos şi viaţa bineplăcută lui Dumnezeu.

Pr. Prof. Ioan Glăjar, Parohia Ucea de Jos

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 5 - iunie 2007