Postul Sfinţilor Apostoli

Pentru Biserica Ortodoxa postul are o mare importanţă în ceea ce priveşte anul liturgic sau bisericesc, fiind strâns legat de marile sărbători creştine. Bucuria acestor sărbători, cu rol central în viaţa credincioşilor, nu ar putea fi gustată din plin fără post. Aşa cum la capătul unui urcuş anevoios pe un munte ne apare frumuseţea încântătoare a panoramei văilor şi împrejurimilor, la fel apar bucuriile marilor praznice şi sărbători bisericeşti după perioadele de urcuş duhovnicesc ale posturilor.

Postul verii
După cum se poate foarte uşor constata, fiecărui anotimp îi corespunde câte o perioadă de post în care suntem chemaţi să închinăm primele gânduri şi acţiuni lui Dumnezeu. La începutul verii ne este pus înainte postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care precedă sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie). El este rânduit în cinstea celor apostolilor Petru şi Pavel, dar şi în cinstea tuturor apostolilor Domnului, precum şi în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde acte mai importante, cum ar fi, de pildă, hirotonia preoţilor.
Spre deosebire de celelalte posturi, care au o durata fixă, Postul Sâmpetrului are o durată variabilă de la an la an. El începe întotdeauna într-o luni, după Duminica Tuturor Sfinţilor (prima duminică după Rusalii) şi ţine până în ziua de 29 iunie; pentru că anul acesta sărbătoarea cade într-o zi de vineri, se face dezlegare la peşte.

Cale a sfinţirii
Postul este o jertfă liber consimţită de credincios pentru progresul său duhovnicesc, este o negare de bună voie a tot ceea ce înrobeşte sufletul, este mijloc de supunere şi întărire a voinţei. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre rostul postului: „Dacă ne-am rândui viaţa noastră cu minte trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar ca să plinim nevoia numai şi am cheltui toată viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul . Dar pentru că firea este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul Cel iubitor de oameni, ca un tată iubitor, a izvodit leacul postului, ca să ne desprindă de plăceri şi să ne ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. “(Omilii la Facere, X,1)

Formă de exprimare a pocăinţei
De asemenea, postul este o formă de pocăinţă, pentru păcatele săvârşite, prin care se câştigă harul Lui Dumnezeu. Însoţit de rugăciune, de milostenie, de smerenie, de mărturisirea păcatelor şi de sfânta împărtăşanie, postul aduce uşurare sufletului şi iertarea păcatelor. Mărturie pentru aceasta stau locuitorii cetăţii Ninive ale căror fărădelegi ajunseseră până la Dumnezeu. Aflând de la profetul Iona că „patruzeci de zile mai sunt şi Ninive va fi distrusă“ , împăratul cetăţii porunceşte ca toată lumea să postească, cu mic, cu mare şi să se roage lui Dumnezeu să-i ierte şi să-i mai lase cu zile. „Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors de la căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit” (Iona 3,10)

Adevăratul post
Adevăratul post este acela care îmbină în mod fericit cele două aspecte ale lui: aspectul trupesc şi aspectul sufletesc, adică abţinerea de la bucate trebuie să fie însoţită de abţinerea de la păcate şi de efortul continuu spre virtute şi progres duhovnicesc. Numeroşi Sfinţi Părinţi insistă asupra acestui fapt, subliniind că postul trupesc fără cel sufletesc este lipsit de orice valoare morală. „Postul cel adevarat - spune Sf. Vasile cel Mare - constă în reţinerea de la cele rele. Dezleagă toată legătura nedreptăţii, iartă aproapelui tău vătămările, dăruieşte lui datoriile. Tu nu mănânci carne, dar mănânci pe fratele tău. Tu te reţii de la vin, dar nu înfrânezi zburdările trupului. Tu nu mănânci până seara, dar petreci ziua cu procese.“

Moduri de postire
Pentru că postul este asociat ideii de înfrânare, toţi creştinii au posibilitatea să postească în ciuda neputinţelor lor, înfrânându-se fiecare de la ce poate. Există patru modalităţi prin care un creştin se poate înfrâna după măsura voinţei şi a credinţei lui: ajunarea sau postul integral, când se mănâncă doar seara pâine şi apă; postul aspru, cu hrană uscată; postul obişnuit sau comun, când bucatele sunt gătite cu ulei, evitându-se produsele de origine animală; postul uşor, când se dezleagă la vin, peşte şi produse lactate.
Postul Sfinţilor Apostoli e mai puţin aspru decât al Paştilor, sâmbăta si duminica fiind dezlegare la vin şi peşte. La hramuri şi la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) se dă dezlegare la peşte.
Pentru cei bolnavi postul este însăşi boala lor. Acestora Sfântul Ioan Gură de Aur le spune: „sunt căi cu mult mai bune decât calea postului, care ne pot deschide uşile îndrăznirii celei către Dumnezeu. Cel ce mănâncă şi nu poate posti, să facă milostenii mai bogate, să se roage cu mai multă stăruinţă, să fie mai cu râvnă la ascultarea cuvintelor dumnezeieşti, la acestea boala trupului nu-i este o piedică. Să se împace cu duşmanii, să alunge din sufletul său orice gând de răzbunare.“ ( Omilii la Facere X,2)

Folosul postului
Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos laudă şi recomandă postul cu multă stăruinţă, mai ales în cazuri de nenorociri şi de primejdii sau în vreme de suferinţă. „Cei ce puteţi posti, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, să duceţi mai departe, atât cât vă stă în putinţă, această lăudabilă şi frumoasă râvnă. «Cu cât se strică omul nostru cel din afară, cu atât se înnoieşte cel dinăuntru » II (Corinteni 4,16). Postul istoveşte trupul şi pune frâu zburdărilor celor fără de rânduială, dar face sufletul mai limpede, îl întraripează, îl face să se suie la înălţimi, îl face uşor“.

Pr. Ion Tărcuţă, Parohia Ucea de Jos

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 5 - iunie 2007