Biserica „Sf. Ioan Botezătorul" din Galaţi

De biserica din Galaţi am aflat din numerele trecute ale revistei că a fost loc de rugăciune pentru credincioşii ortodocşi din Făgăraş, cărora le-a fost luată biserica brâncovenească. Timp de câteva decenii, până au reuşit să construiască biserica Sfânta Treime de pe Codru Drăguşanu, ei treceau în fiecare duminică Oltul cu luntrea, pentru a participa la Sfânta Liturghie în bisericuţa de lemn din Galaţi. Satul de altădată este acum un cartier al Făgăraşului, iar biserica este acum din zid şi frumos îngrijită de comunitatea păstorită de părintele Cornel Ursu, care slujeşte aici din 1990. Iar de curând slujbele gălăţenilor sunt mai fastuoase, pentru că din luna februarie slujeşte aici şi un diacon, părintele Claudiu Păun, care ne-a oferit pentru dumneavoastră câteva date din istoria locului.
Episcopie la Galaţi
Istoricul Inochentie Micu Klein spune că în Galaţi, lângă Olt, exista în anul 1469 reşedinţa unui episcop, subaltern al mitropolitului de Alba Iulia, pe nume Macarie. Ilarion Puşcariu scria în „Istoria Bisericească“ faptul că „episcopul Macarie al Galaţiului de lângă Făgăraş a primit de la principele ţării un mandat către magistrul Sibiului la anul 1469 ca să-şi poată primi taxa sa episcopească de la preoţii români“.
Chiar dacă are propria istorie, trecutul Galaţiului este strâns legat de cel al Făgăraşului. Alte documente atestă faptul că în 14 martie 1668, Mihai Apafi, stăpânul de atunci al Făgăraşului cu împrejurimile sale, decretează pe preotul comunei, Ioan Popa, cu titlul de nobil pentru credinţa şi fidelitatea ce i-o păstra, bucurându-se de toate drepturile.

Greco-catolicismul dezbină comunitatea
După trecerea Ardealului sub dominaţie habsburgică, românii, care erau ortodocşi, au început să fie supuşi presiunilor pentru a se lepăda de credinţa lor şi a deveni uniţi cu Roma (greco-catolici). Mişcarea i-a afectat şi pe credincioşii din Galaţi. Doi nepoţi ai preotului Ioan Popa junior, Marcu Popa şi Radu Popa, în urma promisiunilor că vor primi pământuri devin preoţi uniţi. Acest lucru dezbină comunitatea în două părţi, însă cea mai mare parte a lor au rămas la credinţa strămoşească. C. Stan scrie că cele două comunităţi au existat în paralel timp de câteva zeci de ani, timp în care cei greco-catolici se întorc rând pe rând în comunitatea ortodoxă, astfel încât la 1928 găseşte comuna Galaţi „curat românească şi toţi locuitorii sunt ortodocşi“.

Refugiu pentru făgărăşeni
La început, în Galaţi a existat o biserică veche. După ce credincioşii ortodocşi din Făgăraş au rămas fără biserica brâncovenească, aceasta fiind luată de greco-catolici, timp de 20 de ani ei au mers la biserica din Galaţi, pe care au refăcut-o pe cheltuiala lor. Iată ce ne spune o mărturie rămasă peste veacuri: „În Galaţi era o biserică mică de lemn, veche, proastă, şi noi cu cheltuiala noastră am făcut asta acolo în sat. Şi am umblat la Galaţi 20 de ani. Cine ar putea spune necazurile şi frica trecerii Oltului şi cheltuiala? Că era podul slab şi rupt de ploua tot cu luntrea şi cu cinul trebuia să trecem şi totdeauna să plătim împreună la dus şi la întors, şi pe uliţa Galaţiului era noroi mare şi ochiuri mari şi mulţi au pierit acolo, şi noi şi familia noastră cât ne-am chinuit acolo, nu se poate crede”.
Preotul Nicolae Aron menţionează în „Monografia comunei Galaţi“, că biserica de lemn a fost mutată în anul 1841 la Cobor, iar aici a rămas doar turnul, pe care se vedea scris cu litere mici „Isprăvitu-s-au acest turn la anul 1823“. În 1841, în timpul preoţilor Ioan Popoviciu (1803-1834) şi Ioan Pop (1825-1848), gălăţenii şi-au construit o altă biserică, pe care au lipit-o de turn. Locaşul a fost sfinţit abia în anul 1852, de mitropolitul Andrei Şaguna.
După 100 de ani de la sfinţire, biserica a fost repictată de pictorul Iosif Vasu din Bucureşti.
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 4 - mai 2007