Editorial: La ce bun postul?

Perioada Postului Mare este încărcată de o tensiune sufletească aparte. Bisericile sunt mult mai aglomerate decât în restul anului, chiar şi în timpul săptămânii. Oamenii îşi aduc aminte că au un suflet şi simt nevoia să se îngrijească puţin şi de acesta şi astfel dau năvală la Taina Spovedaniei. Îşi împlinesc astfel o „îndatorire“ (că aşa-i bine şi aşa-i tradiţia...), fie de ochii lumii, ai familiei, poate şi ai conştiinţei, sau pur şi simplu că aşa s-au obişnuit să facă. Să zicem că e bine şi aşa, e bine că omul are încă acest imbold. Pentru că Dumnezeu lucrează în Taina Spovedaniei...
Însă foarte mulţi, după această perioadă în care au auzit despre cât de bine este să fii bun, ce înseamnă postul, ce înseamnă să te pregăteşti sufleteşte, să te rogi, să-ţi cureţi sufletul etc. se întorc la vechile apucături şi obiceiuri mai puţin creştineşti. De ce oare? „Pentru că s-a terminat postul!“, poate veni un răspuns. Şi de-acum gata, la distracţie!
Oare doar în post trebuie să fim buni, să ne ferim de cele rele, să ne îngrijim sufletul? Înseamnă că la sfârşitul postului avem dezlegare la păcate? Păi atunci am o întrebare simplă: LA CE BUN POSTUL, dacă tot mă reapuc de relele pe care m-am străduit să le îndepărtez? Nu pare acesta un fel de a fi şi de a face al unor oameni proşti? Adică fac aşa un efort şi apoi stric tot ce am realizat?
Bunătatea şi dragostea sunt calităţi după care să alergăm mereu, nu doar în post. Viaţa noastră este o călătorie în care să ne străduim să lepădăm din sufletele noastre cât mai mult răutatea. Strădania este a noastră, dar ajutorul vine de la Dumnezeu. Ca să fie eficientă însă, această strădanie trebuie să fie permanentă. Dacă nu, e ca şi când ai semăna ceva şi doar peste un an îţi aduci aminte să şi pliveşti. Oare se mai văd răsadurile de buruieni? Se mai vede curăţenia sufletului după un an de zile fără Spovedanie? (Şi şi aceea făcută în grabă, că e aglomeraţie mare...) La fel este şi cu postul. Ceea ce facem în post nu ne va ajuta la nimic, dacă ceea ce am lucrat acum nu vom îngriji mai departe.

Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 3 - martie-aprilie 2007