Pagini

luni, 21 septembrie 2015

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul Scenetă



Această scenetă a fost jucată pentru prima dată la hramul bisericii din Boholț, „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, în 24 iunie 2015. Ne-a fost oferită cu mare drag spre publicare de autorul ei, părintele Ioan Paroș din Parohia ortodoxă Boholț. Sperăm să fie o bucurie pentru cât mai mulți copii și îndrumătorii lor.


Personajele: 2 prezentatori, îngerul Gavriil, Zaharia, Elisabeta, Maica Domnului, 4 vecine.
(Într-o parte a scenei se află un scaun, în cealaltă parte se află o icoană pusă la închinare. În faţa scaunului, la o distanţă de cca 2 m, se află o măsuţă joasă. Prezentatorii stau pe toată durata scenetei de o parte şi de cealaltă a scenei. Noi am început cu o strofă din Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul pusă la CD player, iar când am scăzut volumul prezentatorii şi-au început replicile).

Prezentatorul 1: Domnul nostru Dumnezeu
 N-a uitat poporul Său,
 Şi-ntr-un timp îndepărtat
 Când Irod era-mpărat
 Dă printr-un înger vestirea
 Preotului Zaharia.

(Intră Elisabeta cu Zaharia. Elisabeta se aşează pe scaun)
Prezentatorul 2: O familie frumoasă
 Blândă, bună, credincioasă,
 Preotul Zaharia
 Şi cu Elisabeta
 Toată ziua se mâhneau
 Şi Domnului se rugau
 Un copil la bătrâneţe
 Să primească spre bineţe.

(Zaharia îşi ia rămas bun de la Elisabeta şi vine în faţa icoanei tămâind.)
Prezentatorul 1: Dumnezeu i-a ascultat
 Şi lui Gavriil i-a dat
 Vestea bună minunată
 Pe pământ s-o ducă-ndată.
 Şi pe când Zaharia
 A venit şi tămâia
 În templu i s-a arătat
 Şi aşa i-a cuvântat:

(Îngerul Gavriil apare lângă icoană)
Îngerul Gavriil: — Bucură-te, Zaharie,
 Că Domnul îţi spune ţie
 Soţia va zămisli
 Şi-un copil voi veţi primi.
 Ioan va fi al său nume
 Pentru că va fi în lume
 Înaintemergător
 Domnului Mântuitor.

Zaharia: — Slavă Domnului ceresc
 Să-i dea tot ce-i pământesc!
 Dar de unde eu voi şti
 Că ce spui se va-mplini?

Îngerul Gavriil: — Eu Gavriil mă numesc
 Şi sunt pus să împlinesc
 Taina cea din veci ascunsă
 Şi de îngeri nepătrunsă.
 Iar pentru că n-ai crezut
 Iată de-acum vei fi mut!
 Până va fi împlinit
 Ceea ce ţi-am proorocit.

(Zaharia se întoarce la Elisabeta. Îngerul iese din scenă.)
Prezentatorul 2: Şi s-a-ntors acasă mut
 Cela ce nu a crezut.
 Proorocia se-mplineşte
 Elisabeta zămisleşte.
 Şi se ascunde pe sine
 Nu vrea să zică la nimeni
  Cum Dumnezeu o slăveşte,
 De blestem o izbăveşte.

Prezentatorul 1: Însă în a şasea lună
 Primeşte vestea cea bună
 Şi Fecioara Maria
 Ce în pântece primea
  De la Duhul Cel Preasfânt
 Pe Hristos pe-acest pământ.

Prezentatorul 2: Iar Fecioara Maria
 Cu Elisabeta era
 Verişoară-n sârguinţă
 În sânge şi în credință.
 Când Gavriil a plecat
 Maica Domnului şi-a luat
 Puţine lucruri ce-avea
 Şi-a mers la Elisabeta.

(Maica Domnului intră în scenă. Are în mâini o vază cu flori de sânziene pe care le lasă jos când ajunge în mijlocul scenei.)
Elisabeta: — Mulţumesc lui Dumnezeu
 Că Maica Domnului meu
 A ţinut să mă cinstească
 Şi-a venit să mă-ntâlnească.
(Elisabeta şi Maica Domnului se îmbrăţişează în mijlocul scenei, după care rămân ţinându-se de mâini)
Bine ai venit, Marie,
 Că vei fi slăvită-n lume!
 Binecuvântată eşti
 De oştirile cereşti
 Că în pântece tu porţi
 Pe Dumnezeul a toţi.
 Acum când m-ai salutat
 Pruncul meu s-a bucurat,
 În pântece mi-a săltat
 Fiincă s-a umplut de har.

Maica Domnului: — Domnul fie lăudat
 Că în pântece mi-a dat
 Pe Mântuitorul meu
  Şi veşnicul Dumnezeu!
 Elisabeta mea bună,
 Tu porţi în a şasea lună
 Un dar de la Cel de sus,
 Precum îngerul mi-a spus
 Că va merge fiul tău
 În faţa Fiului meu,
 Pregătind pe tot poporul
 Să-şi vadă Mântuitorul.
 (către Zaharia) Zaharia, n-ai crezut
 Ce îngerul ţi-a vestit.
 Acum taci şi iei aminte
 Ce nu se spune-n cuvinte.
 V-am adus acum în dar
 Pe lângă har peste har
 Aste flori de sânziene
 Rupte cu mâinile mele.
(Maica Domnului le dă vaza cu flori. Zaharia o aşează pe măsuţă)
 Să ne bucurăm acum
 De Dumnezeu Cel preabun.

Prezentatorul 1: Timpul parcă se miceşte
 Şi sorocul se-mplineşte
 Elisabeta să nască
 Proorocia să-mplinească.
 Şi-a născut un fiu frumos
  Cuminte şi sănătos.

Prezentatorul 2: De prin sat s-au adunat
 Vecinii la ajutat. (Intră vecinele)
  Era bucurie mare
 Nu avea asemănare.
 Vecinele se sfădeau
  Toţi acum se sfătuiau
 La copil nume să-i dea
 Aşa cum e datina.

Vecina 1: — Tu vecină, zic aşa:
 Să-l cheme Zaharia!

Vecina 2: — Bine zici, că-i nume bun.
 La băiat să-i pun-acum
 Numele tatălui său
 Ca să-l ferească de rău.

Vecina 3: — Însă despre acest nume
 Elisabeta ce spune?

Elisabeta: — Este drept şi-adevărat
 Că atunci când naşti băiat
 Să-i pui numele la tată
 După cum lumea se-aşteaptă,
 Căci atunci când vin pe lume
 Copiii nu au un nume.
 Dar acest copil curat
 S-a născut cu nume dat
 De Marele Dumnezeu
 Vestit prin îngerul Său.
 Îngerul Gavriil ne spune:
 Ioan va fi al său nume.

Vecina 4: — Vai, vecină, ce-ai păţit?
 Eu cred că te-ai zăpăcit.
 Căci din neamul vostru, fată,
 Nimeni n-a purtat vreodată
 Fie el cât de sărman
 Numele ăsta... Ioan!
 Daţi-i tatălui tăbliţă
 Să vedem a lui dorinţă.
(Îi dă o tăbliţă pe care Zaharia scrie sau este deja scris: Ioan este numele lui)

Prezentatorul 1: A scris Zaharia bine:
 Ioan să fie al său nume.
  Şi-ndată s-a împlinit
 Ceea ce i s-a vestit.
 Limba i s-a dezlegat
 Şi pe loc a cuvântat:

Zaharia: — Măreşte sufletul meu
 Pe Preabunul Dumnezeu
 Că ruga ne-a auzit
 Şi dorinţa ne-a-mplinit.
 Acest copil a fost dat
 Prooroc Celui Preaînalt
 Înaintemergător
 Domnului Mântuitor.
 Gătind calea Domnului,
 Pregătind poporul Lui
 Îndemnând la pocăinţă
 Învăţând cu stăruinţă,
 Şi-ndrăznind cu mâna sa
 Pe Hristos va boteza.

Prezentatorul 2: Tot ţinutul s-a mişcat
 De-acest lucru minunat.
 Şi ne minunăm mereu
 De Preabunul Dumnezeu
 De Ioan Botezător
 Înaintemergător,
 De cel mai mare născut
 Din femeie pe pământ.

(Aici se poate introduce un cântecel. Noi am găsit o priceasnă din care am luat două strofe: „Când fiul i s-a născut/ Zaharia a făcut/ Semn cu mâna că ar scrie/ Numele Ioan să-i fie// Atunci putu cuvânta/ Şi cu toţi se desfăta/ Toţi şi toate au priceput/ Că om mare s-a născut”. Le-am cântat pe melodia colindei „Toată obştea creştinească” adăugând după fiecare vers refrenul: „Domnului Doamne”).

Elisabeta: — Ia priviţi, dragile mele,
 Florile de sânziene!
 Trei luni de când le-a adus
 Maica Domnului Iisus
 Stau înflorite mereu
 Vestindu-l pe fiul meu.

(Am finalizat cu o altă strofă din Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul.)

Notă: Indicaţiile scenice sunt orientative, fiecare coordonator adaptând sceneta spaţiului şi momentului în care se joacă.

Autor: Pr. Ioan Paroș, Parohia ortodoxă Boholț
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 86, iulie-august 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu