Prezenţa la Chişinău
a Părintelui-Profesor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna”
din Sibiu, invitat în Basarabia de iniţiatorii şi autorii unei ample manifestări
spirituale cu seri duhovniceşti, desfăşurate în Postul Mare, eveniment organizat
de Fundaţia Vasiliada în colaborare cu Biblioteca naţională Alba-Iulia din Chişinău,
Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”
şi ASCOR Chişinău, prin strădania Părintelui Protoiereu Petru
Buburuz şi a Părintelui Viorel Cojocaru, Preşedintele Fundaţiei Vasiliada, a fost o întâlnire providenţială în chiar zilele care
au precedat şi au urmat marii sărbători religioase a Buneivestiri.
96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România
La Chişinău toate antenele prezentului acestor
zile de martie binecuvântat erau concentrate în jurul sărbătoririi, în 27
martie, a 96 de ani de la Unirea Basarabiei.
Toate anunţurile din ziare, organizările de spectacole şi reuniuni au adunat trăiri din
cele mai entuziaste, de la evocatoarele cuvântări oficiale ţinute în rotonda
din faţa statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, până la spectacolul dedicat
evenimentului Unirii Basarabiei cu România de la Teatrul „Ginta Latină” din Chişinău,
care au culminat cu spectacolul din 27 şi 28 martie a lui Dan Puric, de la
Teatrul Naţional ”Mihai Eminescu” din Chişinău despre Sufletul românesc.
Biserica a fost
prezentă în acest moment aniversar prin însăşi esenţa slujirii ei. Mitropolia
Basarabiei, Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a lansat din vreme, şi prin ziar, o invitaţie la participarea la slujba de parastas întru pomenirea Deputaţilor Sfatului
Ţării, care la 27 martie 1918 au votat Unirea Basarabiei cu România.
La oficierea slujbei
din după-masa zilei de 25 martie a participat un sobor de preoţi printre care şi
invitatul special al momentului, Părintele Vasile Mihoc. Slujba parastasului a
încununat sărbătoarea zilei de
Bunavestire cu revărsări de lumină şi har sfânt, binecuvântare înmiresmată de vestirea
crinilor albi de la icoana Maicii Domnului.
Părintele Mihoc,
pentru prima dată în Basarabia
A doua zi, în sala
de festivităţi a Preturii din Buicani, Chişinău, ca un corolar al momentului, a
avut loc conferinţa Părintelui-Profesor
Vasile Mihoc, cu tema Învierea Domnului şi arătările Domnului după
Înviere. Conferinţa a răsplătit cu generozitate bucuria
întâlnirii cu părintele venit din România, după un pelerinaj la locurile sfinte
de la Ierusalim şi cu perspectiva aproape imediată a unei alte călătorii de la
Chişinău în Canada.
Era a treia oară
când îl auzeam pe Părintele Vasile Mihoc conferenţiind şi, nefiind acasă, la
Făgăraş sau la Sibiu, tot ce ştiam
evident, despre darurile unuia dintre cei mai străluciţi profesori de teologie al
nostru, specialist în tâlcuirea învăţăturii Noului Testament, despre scrierile şi activităţile
Sfinţiei Sale avute în ţară şi în diaspora, avea acum, în acest for, în această
sală din Chişinău, o rezonanţă specială.
Părintele însuşi
mărturisea că este pentru prima dată, aici, în Basarabia şi că Providenţa a
rânduit să-şi împlinească un gând mai vechi de a vedea şi aceste meleaguri.
Aplaudat îndelung şi
apăsat de o sală arhiplină la auzirea părţii din prezentarea făcută Părintelui
Vasile Mihoc de către Părintele Viorel Cojocaru că părintele este şi tatăl a 13
copii şi are 27 de nepoţi, sala a devenit o mare de suflete care se împărtăşea cu
uimire frumoasă din evidenţa că avem sub priviri un trăitor de exemplu al
credinţei cu fapta şi în propria familie, pentru că familia părintelui reuneşte
foarte mulţi slujitori la altar şi teologi. Fraţi ai părintelui, nepoţi şi rude
apropiate sunt preoţi şi ei: o mare familie slujind lui Dumnezeu.
De la masă, în picioare, Părintele Mihoc impunea
prin statura înaltă dăruită lui de Dumnezeu, dar şi prin întreaga lui înfăţişare.
Invitat să se aşeze pentru a vorbi de la microfon, înălţimea fizică inspira şi mai
puternic înălţimea aşezării interioare întru dragoste şi smerenie, de la
expresia blândă a ochilor la trăsăturile feţei, de la inflexiunile calme ale
vocii în comentarii precise şi pertinente, la mărturisiri vii despre trăirea
întru Hristos.
Pe durata a trei
ore, tineri teologi şi credincioşi de toate vârstele s-au bucurat de
disponibilitatea de comunicare trăită alături de o personalitate de o asemenea
anvergură, de la noi, din România. Întrebările şi comentariile au lămurit
audienţa în cele mai arzătoare probleme privind atât trăirea bucuriei Învierii
lui Hristos, prin dovezi aduse şi comentate desăvârşit din Sfânta Scriptură, cât şi probleme actuale de viaţă religioasă şi
urmare a lui Hristos.
Întrebările celor
prezenţi au dat prilejul unor punctări evocatoare, cu discernământ şi conştiinţă
înaltă a celor mai sfinte idealuri şi valori ale credinţei, ca dragostea de
neam, de ţară, de sfinţii martiri şi mărturisitori ai credinţei creştine, în
toate împrejurările istorice, dar şi din toate părţile lumii şi chiar în toate
condiţiile istorice ale prezentului de pretutindeni.
Am avut dintr-odată şi
eu, care mai ştiam câte ceva din ţară despre activitatea Părintelui Vasile
Mihoc, percepţia că abia fiind aici, în Basarabia, perspectiva vocaţiei sale
misionare se răsfrânge ca un curcubeu imens din tinda Bisericii Lazaret din
Sibiu, unde sfinţia sa păstoreşte, un curcubeu cu ramuri în lumea întreagă, aureolat
biruitor de cununile învierii noastre ca neam prin Învierea lui Hristos.
Toate sunt din
bunăvoinţa şi dragostea lui Dumnezeu
În interviul luat
Părintelui Vasile Mihoc, de Radio Vocea Basarabiei, la care au mai fost
invitate alte dăţi personalităţi din ţară prezente la Chişinău (Preotul
Constantin Necula de la Sibiu, Preotul Augustin de la Aiud, şi nu numai), emisiuni
difuzate duminică seara, ora 20, sub denumirea Interviuri pentru seri de
duminică, deosebita moderatoare Maria Bulat Saharneanu remarca în finalul
emisiunii, cu adresare directă părintelui: „Părinte Vasile Mihoc, de când aţi
intrat în studioul nostru nu a dispărut zâmbetul de pe faţa dumneavoastră şi aş
vrea să ştiu cum poate fi o astfel de stare de spirit, de bunătate, de bunăvoinţă,
de bonomie, de dragoste de aproapele?”. Răspuns: „Toate sunt din
bunăvoinţa şi dragostea lui Dumnezeu şi noi ne împărtăşim cât suntem în stare
de bunătatea lui Dumnezeu. Mulţumim Domnului pentru bunătate. El este minunat şi sfinţii
Lui sunt minunaţi.”
„Părinte,
binecuvântaţi pe radioascultătorii noştri. Chiar dacă nu avem posibilitatea să vedem
feţele lor prin radio, vreau să vă asigur că în inima lor sunt încă vii sentimentele,
simţămintele apartenenţei la neamul
românesc.”
„Bunul Dumnezeu
să binecuvânteze pe toţi cei care iubesc Cuvântul Lui şi Harul Lui, Biserica
Lui şi să călătorim cu bucurie spre Sărbătoarea Învierii şi spre sărbătoarea
învierii noastre la venirea Lui” .
Îmi vine în minte salutul părintelui şi îl aprofundez în gând: SLĂVIT
SĂ FIE DOMNUL!
Maria Gabor,
Chişinău, 31 martie 2014
