Familia şi duhovnicul

Este bine ca familia să aibă doi duhovnici, separat soţia şi separat soţul? Dacă apar neînţelegeri în familie din cauza duhovnicului, care este ieşirea?

Părintele Pantelimon: Este foarte clar că este bine să aibă acelaşi duhovnic. Asta este evident, pentru că sunt foarte puţini acei duhovnici de excepţie, care să fie văzători cu duhul, şi atuncea când omul vine şi-i spune ceva, el să ştie şi ce nu-i spune omul. Cum zicea Părintele Teofil, că un duhovnic adevărat este numai un duhovnic care este văzător cu duhul, şi zicea despre el că nu este văzător cu duhul. Acuma Dumnezeu ştie cum era. Dar pentru că duhovnicul este o autoritate spirituală pentru familie, atuncea este important că toţi membrii familiei să aibă acelaşi duhovnic. Şi un duhovnic să ştiţi că rezolvă enorm de multe dintre conflictele care pot să apară în familie, şi rezolvă multe probleme de care nici nu se ştia şi nici nu se pot afla. Poate unul dintre soţi are un gând, un gând împotriva celuilalt, dar nu şi l-a manifestat. Merge la duhovnic şi duhovnicul le rezolvă. Deci foarte, foarte multe probleme le rezolvă în viaţa de familie autoritatea spirituală a duhovnicului. De multe ori într-un conflict eşti implicat aşa, emoţional, ai o ceartă, şi chiar dacă ştii că n-ai dreptate nu eşti dispus să cedezi faţă de cel cu care eşti în conflict, pentru că ai orgoliul tău. Nu eşti dispus să cedezi faţă de cel cu care eşti în conflict, dar faţă de duhovnic, faţă de terţ, cedezi. Şi foarte, foarte multe probleme le rezolvă într-o familie un duhovnic.

Părintele Iustin: Rezolvă probleme şi rezolvă mântuirea până la urmă. El este cel prin care tu te naşti din punct de vedere duhovnicesc. Aşa cum din punct de vedere fizic avem nevoie de părinţi, care ne nasc, şi ne cresc, şi au grijă de noi, la fel şi din punct de vedere duhovnicesc trebuie să ai un părinte. Deci este duhovnicul prin care tu te naşti, şi prin care te naşte Dumnezeu până la urmă, şi care-ţi poartă de grijă de la vârsta de pruncie duhovnicească până la moartea ta. El este călăuza care te ia de mână şi te duce în Cer. Şi dacă ajunge în Cer fără tine, atuncea este o problemă pentru el. Deci îl încarci cu o responsabilitate foarte mare pe duhovnic pentru faptul că i te încredinţezi.

Dar să ştiţi că probleme, aşa, din cauza duhovnicilor nu prea sunt, pentru că le rezolvă Dumnezeu. Deci chiar dacă duhovnicul îţi spune ceva greşit şi tu crezi în ceea ce spune el, tu nu greşeşti înaintea lui Dumnezeu, pentru că ai făcut ceea ce ţi-a spus el. Şi Dumnezeu are grijă în baza credinţei tale, prin ce ţi-a spus el, să te ajute pe tine. Dumnezeu nu ne ia în literă, nu-i un calculator, nu-i o maşină. Mi-amintesc de un părinte în Pateric, care aşa de intens se ruga când mergea prin curte – zicea rugăciunea lui Iisus –, încât mergea pe deasupra pământului. Şi alt părinte, mai bătrân, văzându-l s-a mirat cum de el a ajuns bătrân şi n-a ajuns la măsura asta. Şi l-a întrebat:

— Ce lucrare ai, cum te rogi?

Şi zice: 

— Zic rugăciunea lui Iisus.

— Păi cum o zici?

— Zic: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nu mă milui pe mine, păcătosul.

Acesta, când a auzit, i-a zis:

— Stai, că n-o zici bine! Zi: miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

— Mă iertaţi, am greşit, nu mi-am dat seama….

A început să zică aşa şi nu mai mergea pe deasupra pământului. Şi atuncea l-a văzut bătrânul şi i-a zis:

— Zi aşa, zi înainte cum o ziceai tu.

Deci vedem că Dumnezeu caută la sufletul omului, la credinţa lui. Şi el avea o formulare greşită, da, dar el credea cu toată fiinţă lui! Aşa că, chiar dacă ţi-ar spune duhovnicul ceva greşit şi tu crezi, Dumnezeu îţi dă după credinţa ta, nu după greşeala duhovnicului.

Părintele Iustin şi Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa, răspunsuri la întrebări

Conferinţa „Trup şi suflet”, Arad, 2012

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 78, martie-aprilie 2014