Sfântul Teofan Zăvorâtul

S-a născut pe 10 ianuarie 1815 într-un sat din apropierea Orlovului (Rusia), unde tatăl său era preot. Studiile teologice din seminar le desăvârşeşte la Academia Teologică din Kiev. Încă din timpul studiilor academice este tuns în monahism, iar după obţinerea licenţei, ieromonahul Teofan este însărcinat cu mai multe funcţii didactice, care, însă, nu-l mulţumesc şi cere să fie eliberat din serviciul academic.

În 9 mai 1859 este hirotonit episcop al Tambovului, iar peste patru ani este transferat la Vladimir unde slujeşte cu dăruire timp de trei ani.

În 1866 episcopul Teofan a făcut o cerere ca să fie eliberat din funcţia de episcop al Vladimirului, fiind numit mai-marele Sihăstriei Vasa; curând după aceea, la o nouă cerere a sa, a fost eliberat chiar şi de acea îndatorire.

Părăseşte, astfel, lumea, pentru a se dărui pe sine cu toate puterile şi gândurile sale lui Dumnezeu, fără a mai fi distras de vreo îndatorire administrativă.

Retras în Sihăstria Vasa, timp de şase ani participă la toate slujbele, iar în sărbători obişnuia să slujească. Din 1872 întrerupe toate legăturile cu oamenii, exceptându-i pe duhovnicul şi ajutorul său de chilie. Îşi construieşte cu propriile mâini în chilia sa un paraclis închinat Botezului Domnului. Aici, timp de 21 de ani, slujeşte Sfânta Liturghie. În singurătate obişnuia să se roage, să citească, să scrie, să picteze şi să sculpteze în lemn. Episcopul Teofan primea zilnic între 20 şi 40 de scrisori şi răspundea la toate cu căldură şi limpezime.

În 6 ianuarie 1891 episcopul Teofan se mută la Domnul. Trupul mort a rămas timp de trei zile în bisericuţa din chilia sa, iar alte trei zile a fost aşezat în catedrală – şi nu a dat semne de stricăciune. Când a fost îmbrăcat în veşmintele arhiereşti, faţa îi era luminată de un zâmbet de bucurie. Episcopul Teofan a murit la vârsta de 79 ani şi a fost îngropat în catedrala Kazan.

Printre scrierile rămase de la el se numără multe scrieri de teologie morală: Scrisori despre viaţa duhovnicească, Scrisori despre viaţa creştină, Scrisori variate despre credinţă şi viaţă, Ce este viaţa duhovnicească şi cum să te adaptezi la ea, Calea spre mântuire, Despre pocăinţă, Sfânta împărtăşanie şi îndreptarea vieţii, Despre rugăciune şi cumpătare, dar şi comentarii la Sfânta Scriptură: Comentarii la epistolele Sfântului Pavel (toate, cu excepţia celei către Evrei), Comentarii la Psalmii 33 şi 118.

În 1988 Biserica Ortodoxă Rusă îl canonizează cu data de prăznuire 6/19 ianuarie.

Adaptare de Pr. Ionuţ Paroş, după crestinortodox.ro 

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013