Etapele păcatului

Vă voi spune când începe păcătoşenia. Iată cum vine ispita:

1) ni se înfăţişează în minte ceva rău sau ochiul vede ceva şi ceea ce a văzut stârneşte gânduri rele! Aceasta este provocarea. Aici nu este nici un păcat, căci şi una şi alta se năpustesc fără să vrem. Dacă voi, îndată ce simţiţi ceva rău, vă împotriviţi lui şi vă îndreptaţi spre Domnul, faceţi ceea ce se cuvine – nevoinţă duhovnicească. Dar, dacă voi nu vă împotriviţi lui, ci începeţi să vă gândiţi şi iarăşi vă gândiţi, fără să vă împotriviţi şi fără să-l urâţi, fără să vă îndepărtaţi, atunci nu mai este bine. Sufletul vi s-a zdruncinat. Nici aici încă nu este nici un păcat, dar pasul spre păcat este făcut...

Însă, dacă cineva este prins de lucrul acela rău şi începe să se gândească la el şi se tot gândeşte, săvârşeşte al doilea act al căderii în păcat:

2) convorbirea cu gândul rău sau atenţia la el. Nici aici încă nu este nici nu păcat, precum am spus, ci i se pune început.

3) Al treilea moment al căderii în păcat – consimţirea la gândul cel rău; omului îi place să se gândească la rău şi chiar şi fapta îi place. Aici este mai mult din păcat, dar încă nu este păcatul. Este necurăţie. Şi se întâmplă – consimţirea să izbucnească dintr-o dată, involuntar.

4) Al patrulea moment al căderii în păcat este dorinţa cea rea, înclinarea voinţei,  chiar dacă nu este încă hotărâtoare. Aici este păcat, căci este un lucru voit. Sentimentele nu le poate omul întotdeauna stăpâni, însă dorinţele sunt în puterea noastră. Toate acestea, totuşi, nu sunt adevăratul păcat, ci numai prefaţa lui.

5) Al cincilea moment este hotărârea de a păcătui sau acordul la păcat. Aici este adevăratul păcat, dar numai lăuntric. După aceasta nu întârzie să apară nici

6) păcatul cu fapta... şi aceasta este adevărata cădere, vătămarea sufletului, pierderea harului, căderea sub puterea vrăjmaşului.

Aşadar, alungaţi gândurile, fără să intraţi în discuţie cu ele, înăbuşiţi imediat consimţirea şi nimiciţi dorinţele. Aici este toată lupta. Şi se întâmplă ca gândul, consimţirea şi dorinţa – toate să se producă în acelaşi timp. Nu-i nimic. În cazul acesta toate sunt ca o provocare. Şi lupta pe toate le va alunga uşor.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Sfaturi înţelepte”

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013