Despre pravilă

„Împlinindu-vă pravila voastră, să nu aveţi în gând să citiţi toate cele rânduite, ci să deşteptaţi şi să întăriţi în suflet pornirea de rugăciune pentru a dobândi următoarele lucruri:

a) niciodată să nu rostiţi în grabă, ci să rostiţi oarecum psalmodiind; în vechime toate rugăciunile rostite erau alese din psalmi, dar nicăieri nu întâlnesc cuvântul „a rosti”, ci pretutindeni întâlnesc „a cânta”;

b) în fiecare cuvânt să pătrundeţi şi nu numai ideea celor rostite să ia naştere în conştiinţă, ci şi simţământul corespunzător să-l deşteptaţi;

c) pentru a tăia îndemnul la rostirea grăbită, rânduiţi-vă să nu citiţi una după alta, ci să stăruiţi în rugăciunea citită un sfert de ceas, o jumătate de ceas, un ceas – cât stăruiţi de obicei – şi apoi să nu vă uitaţi câte rugăciuni aveţi de rostit, ci, cum a venit momentul, dacă nu mai aveţi dorinţa să stăruiţi mai departe, încetaţi să vă mai rugaţi citind;

d) după ce v-aţi rânduit acest lucru, totuşi nu vă uitaţi la ceas, ci rămâneţi aşa, liniştiţi, şi staţi la nesfârşit, gândul nici nu o va lua înainte;

e) pentru ajuta la mişcarea simţămintelor de rugăciune în timpul liber, recitiţi şi chibzuiţi toate rugăciunile care fac parte din pravila voastră şi resimţiţi-le ca, atunci când veţi începe să le citiţi în cadrul pravilei, să ştiţi dinainte ce simţământ trebuie deşteptat în inimă;

f) niciodată să nu citiţi rugăciunile fără întrerupere, ci întotdeauna să le întrerupeţi printr-o rugăciune personală, prin metanii, fie că faceţi acest lucru la mijlocul rugăciunilor, fie că-l faceţi la sfârşit. Imediat ce pătrunde ceva în inimă, să vă opriţi din citit şi să faceţi metanii. Această ultimă regulă este cea mai necesară şi cea mai folositoare pentru educarea duhului de rugăciune... Dacă vreun simţământ se prinde foarte tare, rămâneţi cu el şi faceţi metanii, iar cititul lăsaţi-l, şi procedaţi aşa chiar până la sfârşitul timpului rânduit.”

Unei persoane căsătorite sfântul îi scrie:

„- În anumite cazuri trebuie să ştiţi să scurtaţi pravila. Şi nu sunt puţine asemenea cazuri în viaţa de familie.”

- „Când treburile nu vă îngăduie să săvârşiţi pe deplin pravila de rugăciune, săvârşiţi-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiţi.”

- „Pravila nu este partea esenţială a rugăciunii, ci este numai partea ei exterioară. Principalul lucru este rugăciunea minţii şi  a inimii căte Dumnezeu, înălţată cu slavoslovie, mulţumire şi cerere şi, în cele din urmă, cu lăsarea în întregime în voia Domnului. Când există asemenea mişcări în inimă, există şi rugăciune în inimă, iar când ele nu există, nu există nici rugăciune, chiar dacă aţi stărui zile întregi la pravilă.”

- „Cu privire la pravilă, eu gândesc aşa: orice pravilă şi-ar alege cineva, toată este bună atâta timp cât ţine sufletul în evlavie înaintea lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu inima Îi trebuie şi, atâta timp cât ea stă cu evlavie înaintea Lui este de ajuns. Iar în acest timp pravila este numai o uşoară încălzire sau aprindere a sobei.”

Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Sfaturi înţelepte”

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 75, septembrie-octombrie 2013