Gânduri de dascăl. Bucuria copilariei

A venit iarna cu zăpada şi crivăţul ei, cu săniuţe, dar şi cu guturaiul, cu obrajii roşii şi îngheţaţi. Cu toate aromele ei îmbietoare. E drept, gutuile puse în geam nu mai fac parte din viaţa noastră, dar sărbătorile iernii rămân prezente în casa fiecăruia. Cum? Prin bucuria imensă a Naşterii Domnului, prin colinde şi cântece de stea, prin cadourile mici, prin pilda bunătăţii Sfântului Nicolae care vine să-ţi pitească daruri în ghete.

Duhul veseliei care se răspândeşte în jur are o singură sursă: credinţa noastră creştină.

Ah, copilăria! Dar oare nu asta ne învaţă pe noi, cei mari, credinţa? Nu ne îndeamnă să ne trăim copilăria de fiecare dată în tinda bisericii şi în afara ei? Nu ne oferă Hristos şi nouă, celor mari, „bradul” zilnic doldora de darurile vieţii? Aşadar, ce ne împiedică să ne bucurăm ca nişte copii? Zilnic…! Şi nu uita… Puterile cereşti află uşor dacă meriţi răsplată, de eşti copil ori om mare!

Deci, de sărbători, fii creştin adevărat!

Sfintele sărbători ale Crăciunului să vă aducă pace şi dragoste faţă de aproapele!

Prof.înv. primar Elena Ferendino

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 70 - decembrie 2012