Colindele
şi cântecele de Crăciun se aud peste tot prin oraş, la radio, la TV. E sezonul
darurilor, sezonul în care ne amintim să fim mai buni, mai darnici. Dar şi
sezonul în care, mai ales cei care avem copii, suntem asaltaţi de listele către
Moş Crăciun. "Vreau jucăria aceea!... Nu, cealaltă!" Vreau… Vreau…
Vreau. Este un moment delicat în viaţa copiilor noştri şi un moment dificil
pentru părinţi, în care au nevoie să înveţe că sărbătoarea Crăciunului înseamnă
mai mult "a da" decât "a primi".
Poate
aţi prins şi voi ideea aceasta, că uneori perioada sărbătorilor se transformă
uneori într-o aniversare în care uităm chiar de "aniversat". Dacă nu
v-aţi pus până acum această întrebare, vă invit să vă gândiţi: ce-ar fi să
faceţi petrecere de ziua voastră, să vă invitaţi prietenii, cunoscuţii, toţi să
se bucure şi să se distreze în lumina beculeţelor, a artificiilor, să mănânce
toate bunătăţile pregătite, dar să uite chiar de voi? Cam către asta ne
îndeamnă toată cultura de consum a zilelor noastre, chiar dacă, încă, se mai
aud colindele ce cântă Naşterea Domnului în difuzoare.
Dacă
intraţi în mall-uri şi în mari lanţuri de magazine în această perioadă vedeţi
forfota uriaşă de oameni hipnotizaţi, stăpâniţi de duhul cumpărăturilor.
Agitaţi, aleargă dintr-o parte în alta, de la un raft la altul, să-şi umple
coşurile cu cumpărături pentru mâncăruri tradiţionale şi cu lucruri care se vor
constitui în cadouri mai mult sau mai puţin costisitoare. Şi, printre cele mai
costisitoare, cadourile pentru copii, cei mai teribili consumatori, pe spatele
cărora se dezvoltă industrii întregi de jucării şi obiecte de ultimă modă, pe
care aceştia şi le doresc sub brad în dimineaţa de Crăciun.
Toţi
suntem speciali
Un copil
a pus un laptop pe lista către Moş Crăciun. Părinţii au încercat să-i explice
că este un dar prea costisitor pentru bugetul lor, iar răspunsul copilului a
fost că acesta e motivul pentru care nu l-a cerut de la ei, tocmai că ştia că e
prea scump ca să-şi permită să-l cumpere. O perspectivă cam amară, nu credeţi?
Se pare că e nevoie de o schimbare de perspectivă în viziunea copiilor, pe care
părinţii au nevoie s-o implementeze, încet, încet. De ce? Nu vrem oare ca şi
copiii noştri să înveţe să fie bucuroşi? Pregătim o generaţie de egoişti care
vor intra în lume aşteptând să li se împlinească toate dorinţele şi plâng că nu
e Moş Crăciun care să le împlinească? Ori centrându-se atât de mult pe darurile
pe care le au, uitând de Dăruitor? Cam aşa ceva. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e
rău a le face câteva daruri copiilor. Dar nu e bine a ne da de ceasul morţii
pentru asta şi a schimba sensul Crăciunului.
Cum
facem trecerea de la consumator la dăruitor? Cum îi explicăm copilului că
sărbătoarea Crăciunului nu înseamnă doar "a primi"? Cum îi explicăm
copilului sensul sărbătorilor? Iată două sugestii pe care le puteţi lua în
considerare:
Mai
întâi, fiţi atenţi la prinţesele de Crăciun. Dacă ai fete,
eşti mai mult sau mai puţin prins în mişcarea aceasta a prinţeselor.
Majoritatea păpuşilor de pe rafturi sunt prinţese din filme ce rulează pe
canalele pentru copii. Dar nu ştiu cât de sănătoasă este această mentalitate
pentru fetiţele noastre. A nu se înţelege că e ceva greşit să-i spui fetiţei că
e o prinţesă şi să o tratezi astfel în diferite ocazii. Dar în această perioadă
avem oportunitatea de a-i arăta şi ei ce înseamnă a-i trata şi pe alţii - nu
doar pe ea - ca şi cum ar fi prinţi şi prinţese. Cum puteţi tu şi fetiţa ta să
faceţi să se simtă special pe cineva sărac, bolnav ori singur?
Or,
schimbând un pic perspectiva, să vorbim despre un dar foarte la modă pe care
băieţii abia aşteaptă să-l despacheteze: ultimul şi cel mai tare joc video sau
computer. Deşi jocul video poate părea ceva foarte interesant şi
captivant, un părinte cu prezenţă de spirit va şti să-i pună limite copilului
şi va reuşi să întoarcă febrilitatea jocului în favoarea cultivării răbdării:
va stabili doar un anumit timp pe zi alocat jocului, în vreme ce restul
timpului va fi ocupat cu activităţi mai folositoare, în care timpul său, pe
care l-ar fi folosit pentru joc, să fie un dar pentru aproapele.
Avem
nevoie să-i învăţăm pe copii mai degrabă să dăruiască decât să primească, să
limităm ceea ce alegem să le dăruim pentru a-i învăţa să aprecieze ceea ce au.
Să simtă binecuvântarea faptului că au o casă călduroasă, haine şi paturi
confortabile.
Anotimpul
darurilor… şi pentru alţii
Cea mai
bună metodă pentru a-i vindeca pe copii de consumatorism în această perioadă
este de a-i aduce în contact cu alţi copii, aflaţi în situaţii foarte grele, şi
de a găsi modalităţi de a-i ajuta. A-i duce în instituţii pentru persoane defavorizate
pentru a oferi acolo câte ceva, a sponsoriza o familie săracă. Copiii noştri
îşi imaginează că fiecare familie îşi permite luxul de a se trezi în dimineaţa
de Crăciun cu daruri sub pom, dar în realitate multe familii nu-şi pot permite
să cumpere un brad şi îşi fac griji dacă vor avea ce să pună pe masă.
Aşa
încât nu consideraţi că are cine să le dea, că sunt alţii mai bogaţi ca voi,
ori sunt alţii care se ocupă de asta. Învăţându-i pe copii să facă ei înşişi
daruri celor aflaţi în nevoi, îi învăţaţi să fie chiar asemenea lui Dumnezeu,
Cel care ne-a făcut cel mai mare Dar: pe Însuşi Fiul Său, născut într-un staul.
Ca
părinţi, ne revine sarcina de a-i învăţa pe cei mici că "sărbătoarea de
Crăciun" nu se referă doar la a primi lucruri noi, jucării sofisticate, ci
şi la a împărtăşi dragostea cu alţii. Este important ca ei să vadă la noi
înşine acest comportament. Iar a dărui timp şi lucruri materiale nu trebuie să
se limiteze doar la aceste momente de sărbătoare, ci există posibilităţi
nelimitate tot anul în care întreaga familie să se dăruiască, dăruind din ce au
primit de la Dumnezeu.
Ajutându-ne
copiii să înţeleagă diferenţa dintre fericirea de moment, care dispare într-o
clipă, imediat ce la tv apare o reclamă cu o jucărie nouă, şi bucuria care durează,
"procurată" prin actul dăruirii altruiste şi al ajutorării
aproapelui, nu doar că le facem "sărbători fericite", ci le oferim
chiar secretul prin care întotdeauna vor şti unde să caute bucuria.
Cristina
Sturzu
Doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu