Avortul în adolescenţă

O sarcină în adolescenţă este asociată, de cele mai multe ori, cu ruşine, stigmat social şi presiuni emoţionale variate. Adolescenta este, de obicei, copleşită de problemă şi de tensiunea care însoţeşte sarcina neplanificată.

Izolare, negare, traumă

La aflarea veştii, adolescentele se izolează emoţional. De obicei, prietenul lor este şi el tânăr şi fuge speriat; adolescenta crede că a rămas singură, îi este teamă să le spună părinţilor şi neagă existenţa sarcinii ignorând amenoreea sau alte simptome. Pur şi simplu refuză să creadă că li se întâmplă cu adevărat lor şi nu au curajul să caute ajutor – motiv care duce la avansarea sarcinii şi implicit la efectuarea unui avort târziu, cu implicaţii medicale mai periculoase.

În familie apare o criză majoră. Părinţii trec şi ei printr-o stare de şoc, de furie şi dezamăgire. Le este greu să accepte stigmatul social asociat fiicei lor adolescentă, gravidă şi necăsătorită! Atunci caută să „rezolve problema” cu orice preţ, uneori făcând presiuni pe fiica lor, încercând parcă să dea timpul înapoi. În multe cazuri, părinţii cred cu convingere că în felul acesta îşi vor ajuta fiica pe viitor. Nici măcar nu bănuiesc care sunt urmările în plan fizic şi psihic ale avortului asupra fiicei lor, aflată în plin proces de maturizare, şi că îi vor provoca o traumă care îi va marca întreaga viaţă.

Din punct de vedere medical, procedura avortului este aceeaşi atât pentru o adolescentă cât şi pentru o femeie adultă, diferenţa constă în impactul emoţional pe care îl poate avea asupra vieţii şi psihicului celor două femei, aflate în stadii diferite de dezvoltare. Astfel, femeile care au făcut un avort la vârsta adolescenţei sunt mult mai predispuse la a dezvolta probleme emoţionale legate de această experienţă, spre deosebire de cele adulte.

Decizia de a face un avort este mai mult decât o decizie medicală. Este o decizie puternic influenţată de situaţia socială, de comunitate şi de familie, de consideraţii economice şi religioase.

Stima de sine şi comportamentele distructive

S-a constatat că adolescentele care au trecut prin experienţa unui avort tind să aibă o stimă de sine mai scăzută şi întârzieri în dezvoltarea identităţii.

După avort, adolescentele raportează un instinct de conservare mai scăzut, asociat cu pierderea respectului de sine şi creşterea comportamentelor auto-distructive. Aspecte constatate prin faptul că acestea nu solicită ajutorul medical necesar după avort, cresc promiscuitatea sexuală, consumul de alcool şi/sau droguri; nu folosesc contracepţia (decât foarte rar) deşi cunosc consecinţele. Aceste comportamente cresc, implicit, riscul de a contracta boli cu transmitere sexuală.

O adolescentă imatură care îşi doreşte sarcina, dar este forţată să facă avort, este cea mai vulnerabilă din punct de vedere al complicaţiilor psihologice care pot surveni avortului. Dintre acestea enumerăm:

1.                       dezvoltarea de depresii severe post-intervenţie, lucru care necesită intervenţie terapeutică asemănătoare cu cea în cazul unui deces al unei persoane apropiate;

2.                       retragerea din grupul de prieteni şi izolarea completă;

3.                       negarea existenţei sarcinii şi a avortului;

4.                       dezvoltarea altor simptome asociate depresiei: acţiuni necugetate, dificultăţi la şcoală, comportament agresiv şi anti-social;

5.                       fuga de acasă, absenteism;

6.                       tentative sau reuşite de suicid;

7.                       dezvoltarea altor comportamente auto-distructive cum ar fi: consumul de alcool/ droguri/ tutun, auto-mutilare;

8.                       sentimente de vină, ruşine şi ură faţă de sine, părinţi, partener sau doctor şi faţă de locul unde a avut loc avortul.

Sarcini repetate

Mai mult de 75% din adolescentele care au făcut un avort au intrat într-un ciclu vicios de sarcini terminate prin avort. În medie, 59% din adolescentele care au trecut prin această traumă rămân din nou gravide în 15 luni.

Uneori, o adolescentă mai sensibilă care a trecut prin trauma avortului va alege din nou avortul ca pe o formă de auto-pedepsire sau ca pe o tentativă inconştientă de a-şi rezolva trauma printr-o continuă repetare a ei. În alte cazuri, adolescenta poate spera că-şi va duce la termen sarcina, dar se va simţi presată de părinţii sau partenerul ei pentru a face un avort.

Vise şi coşmaruri

Adolescentele au vise şi coşmaruri referitoare la procedura avortului, din care reiese că percep avortul ca pe ceva înfricoşător, periculos, ca o pedeapsă de cele mai multe ori copleşitoare.

Totuşi, nu toate adolescentele care trec printr-un avort par că suferă. Sunt cazuri când acestea pot ignora importanţa acestei experienţe în viaţa lor, percepându-l ca pe un lucru minor, neimportant, care nu i s-a întâmplat cu adevărat. Această atitudine, de negare, poate produce imaginea unei adolescente care a trecut prin această experienţă, aparent fără nici un fel de problemă. Vor trece ani, poate, până când vor ieşi la iveală toate emoţiile şi gândurile reprimate atâta timp, după cum mărturisesc multe dintre cele ajunse acum la vârsta adultă.

Rupetacerea.ro

Există soluţii

O alternativă la avort destul de puţin discutată în România este încredinţarea spre adopţie, deşi acum şi la noi listele de aşteptare cu cei care vor să înfieze un copil mic sunt foarte, foarte lungi. Cea mai răspândită reacţie la această soluţie este de obicei: „Mai bine fac avort decât să îl crească altcineva!”. A prefera însă omorul este o atitudine plină de egoism şi cruzime. Sigur că cea mai bună soluţie este să păstrezi copilul; dar, ca a doua variantă, adopţia este mai bună decât avortul. Spre deosebire de noi, în SUA această alternativă este foarte mult încurajată, cu beneficii de toate părţile: mama evită toate complicaţiile medicale şi psihice pe care le presupune avortul, copilul nu este lipsit de darul vieţii, iar cei care nu pot avea copii îşi pot dărui dragostea parentală. Iată câteva caracteristici care fac diferenţa între încredinţarea spre adopţie şi avort:

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 68 - octombrie 2012