Munca – responsabilitate şi abuz

La crearea omului, el a primit în stăpânire pământul. „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" – a spus Dumnezeu (Facere 1, 26). Unul dintre cuvintele rostite de către Dumnezeu imediat după căderea omului în păcat a fost însă acela că “în sudoarea frunţii” sale îşi va câştiga cele necesare traiului (Facere 3, 17-19).  Prin lucrarea zilnică a pământului pe care Domnul îl dăruise omului, acesta trebuia să muncească. Astfel, pe parcursul existenţei sale, el a trudit la desţelenirea pământului, la prelucrarea acestuia pentru cultivarea celor necesare, după cuvântul psalmistului: “Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara” (Ps.103, 21).

 Totodată, Dumnezeu a dăruit omului capacitatea de a gândi, ingeniozitatea de a crea, de a inventa diferite mijloace prin care să-şi uşureze munca sa, lucru ce poate fi cu uşurinţă constatat în decursul veacurilor ce s-au scurs; şi dacă la început toate se făceau cu multă trudă, odată cu inventarea roţii şi apoi prin apariţia diferitelor utilaje şi maşini, munca devine tot mai uşoară. Vedem însă că nu toate cele gândite de om au fost de folos acestuia – bomba atomică a adus dezastrul în timpul celui de-al doilea Război mondial în Japonia, iar astăzi centralele nucleare ridică un mare semn de întrebare prin tot mai multe voci care cer interzicerea acestora.

Astăzi sunt tot mai multe discuţii în jurul extragerii aurului de la Roşia Montană, prelucrat cu cianuri, substanţe controversate pe plan mondial. Unii susţin necesitatea începerii acestei lucrări în vederea oferirii de locuri de muncă pentru locuitorii din zonă, dar parcă prea puţini se sinchisesc de distrugerea echilibrului natural, a localităţilor, a istoriei acestei zone. Pentru cei mai mulţi contează doar atingerea scopului final: îmbogăţirea.

Încă de timpuriu, omul a înţeles greşit această calitate a sa de stăpân al naturii şi al pământului. Căci stăpânirea i-a fost acordată ca unui administrator care trebuie să fie responsabil, căci va da socoteală. Pentru că nu a ţinut seama de această încredinţare pe care i-a făcut-o Dumnezeu, prin intervenţia sa brutală asupra naturii aceasta i-a devenit potrivnică, răzbunându-se adeseori. Seceta, inundaţiile, alunecări de teren – sunt fenomene tot mai des întâlnite, dar parcă degeaba; omul tot nu vrea să înţeleagă. În zilele acestea tot mai mulţi sunt preocupaţi de problemele politice la care ne pricepem toţi, urmărim dezbateri peste dezbateri şi ne dăm cu părerea; oferta politicienilor însă este nulă: despre locuri de muncă vorbesc tot mai puţini, de grija pentru sănătatea poporului – mai nimeni, despre rezolvarea problemelor din învăţământ – doar atunci când rezultatele le bacalaureat sunt proaste, iar despre valori şi moralitate – niciodată. Nu ne mai interesează să muncim, doar să câştigăm – cu orice preţ.

Pr. Vasile Stan            

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 67 - august 2012