Relaţiile dinainte de căsătorie şi problemele din familie

Părinte Nicolae, atunci când unii tineri au relaţii sexuale înainte de căsătorie, alţii practică păcatul malahiei, atunci când ajung să se căsătorească, căsătoria lor va avea de suferit din cauza acestor relaţii şi acestor practici?

Din multe puncte de vedere căsătoria lor va avea de suferit. În primul rând, din punct de vedere al echilibrului. Dacă este un păcat, trebuie ispăşit. Dacă nu-l ispăşim, el tinde să echilibreze. Şi atunci, dacă ai făcut răul, ori îl ispăşeşti, ori îl tragi. Apoi, sub aspect medical, medicina ne spune de toate: ce înseamnă, cum înseamnă.

Din punct de vedere al aspectului moral, din punct de vedere al sentimentelor, o fată are un mare defect, care e şi o mare calitate în acelaşi timp: iubeşte total, iubeşte puternic, iubeşte perfect. Ce însemnă asta? Ea reuşeşte într-o relaţie, nu neapărat sexuală, dar mai ales sexuală, să dea din ea tot, sub aspect sentimental. Partenerul ei de pat, să-l numim aşa, că n-avem cum altcumva să-l numim, dă sau nu dă. Fiind bărbat, are şi el acest handicap, pe care-l speculează: el dă sau nu dă din sentimentele lui. Concluzionăm că fata, dând tot, rămâne golită, pe dinăuntru, de sentimente. Dacă se căsătoreşte cu el e una, dar atunci când se căsătoreşte cu altul, pentru că s-a întâmplat ceva, avem de-a face cu o fată golită de sentimente, care în următoarea ei căsnicie urmează să joace foarte mult teatru. Ea dă numai cu raţiunea, nu mai dă cu inima. Sentimental nu mai poate să dea sau dă foarte puţin. Şi atunci sigur că apar problemele, pentru că soţul va simţi cât poate ea să dea.

De asemenea, dacă observăm tradiţia noastră românească, şi cea creştină, dar mai ales românească, noi am avut o concepţie foarte precisă despre virginitatea fetelor înainte de căsătorie şi nu am acceptat niciodată compromisuri. De vreo câteva zeci de ani încoace, dar mai ales după evenimentele din 1989, băieţii nu mai sunt aşa pretenţioşi, nu prea se miră că fata care urmează să-i devină soţie e sau nu virgină. Am întâlnit şi băieţi care mi-au spus: „N-aş concepe să mă căsătoresc cu o fată care e virgină, să n-aibă oarecum o experienţă.” Înseamnă că am scăzut foarte tare în minte, în concepţie, în gândirea noastră. De aceea zic că flăcăii noştri zdraveni la cap, de demult, se căsătoreau numai cu fete-fete, fără să poată să dea explicaţiile pe care le-am dat noi acum, pentru că ei ştiau, aveau în subconştientul lor această putere de dăruire a femeii o singură dată, către un singur bărbat. Aşa a creat-o Dumnezeu, şi e foarte bine.

O să zicem: „Dar bărbatul nu are?” Nu are. „Bărbatul poate iubi de două ori?” Nu este vorba despre a iubi de două ori, este vorba despre cât poate să dea el şi de câte ori poate să dea el. Asta înseamnă că are un handicap, nu poate să dea tot, nu reuşeşte să dea tot. Mie-mi place să spun că bărbatul este creat mai „din topor”; iar femeia este sexul fin şi are această fineţe a sentimentelor ei.

Fragment dintr-un interviu cu Părintele Nicolae Tănase

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 64 - mai 2012