Vorbitul la masă

„Poftă bună!”.

 „Mulţumim; şi la masă nu vorbim!"

Dar de ce să nu vorbim? În timpul conversaţiilor la masă oamenii au o deschidere şi o receptivitate aparte. Poate şi de aceea Mântuitorul mânca şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii, găsind ospeţele lor cel mai potrivit prilej de a le vorbi. Reuniunile familiale zilnice în jurul mesei sunt foarte importante:

• ·                      se creează astfel legături afective puternice între copii şi părinţi;
• ·                      se îmbunătăţeşte comunicarea între membrii familiei;
• ·                      copiii percep mediul familial ca fiind mai stabil şi mai sigur ;
• ·                       rugăciunea comună de la începutul şi sfârşitul mesei e printre primele la care au răbdare şi cei mici şi e un mod simplu de a transmite copiilor mesajul că toată "darea cea bună" vine de la Dumnezeu, Purtătorul nostru de grijă;
• ·                      se deprind mai firesc bunele maniere şi lucrul "în echipă", se dezvoltă abilităţi practice şi simţul responsabilităţii odată cu implicarea în aranjarea mesei sau strângerea vaselor murdare;
• ·                      conversaţiile din timpul mesei ajută copiii să îşi dezvolte limbajul şi să îşi însuşească topica specifică limbii materne mai mult decât citirea poveştilor la culcare; aceste achiziţii se concretizează şi prin calificative superioare la şcoală;
• ·                      se trăiesc momente frumoase, care vor rămâne ca amintiri ale atmosferei din casa părintească;
• ·                      copiii sunt mai puţin predispuşi la obezitate, la diverse adicţii (alcool, tutun, droguri) sau promiscuitate.

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 63 - aprilie 2012