Pagini

miercuri, 21 martie 2012

Scrisoare către un tânăr soţ: Priveşte-o ca pe o persoană, nu ca pe un obiect


Dragul meu Filip,
Povestea de astăzi este despre un om de afaceri de succes, tânăr, a cărui soţie mi-a cerut ajutorul prima dată acum trei ani. Îmi spunea că, de când soţul său începuse să urce tot mai sus în carieră, pe ea o încerca un sentiment ciudat: simţea că dragostea lor se mişca în direcţia opusă. Acum era la pământ şi de aceea a venit la mine să vorbim.
Toată povestea părea cu atât mai tristă cu cât am aflat că începutul relaţiei lor fusese unul excelent. Amândoi erau devotaţi, se simţeau bine împreună, aveau mulţi prieteni şi un viitor strălucit. Când a semnat un contract cu o companie în ascensiune, şi-au cumpărat o casă frumoasă şi, ce mai, viaţa lor părea bună din toate punctele de vedere.
Apoi, ca orice tânăr promiţător, a început să fie avansat. A urmat şi o creştere a salariului, şi apoi altele. Începuse să urce vertiginos şi nimic nu părea că poate să-l oprească. Nici măcar ea, atunci când a simţit că se îndepărta de nişte lucruri pe care, la început, le considerau amândoi mai importante.
În final, toată viaţa lor împreună ajunsese să se învârtă în jurul carierei lui de succes. Atunci, într-o seară, s-a întâmplat ceva ce a făcut-o să caute ajutor în afară. I-a cumpărat un colier cu diamante. Fiind foarte scump, ai crede că orice femeie ar fi absolut încântată de un asemenea dar. Aşa a fost şi ea, pentru vreo treizeci de secunde, cel puţin. În timp ce i-l prindea la gât, a simţit nevoia să spună câteva cuvinte, ca un mic discurs. A spus:
„Draga mea, bărbatul cu care trăieşti a fost avansat astăzi pe postul de vice-preşedinte al companiei. Şi ca să îţi aminteşti pentru totdeauna această zi, ţi-am cumpărat acest colier. În caz că te întrebi cam cât a costat, ei bine, a fost exact cât jumătate din salariul meu pe primul an!”
Aceasta, îmi spunea ea, fusese toată prezentarea evenimentului. Nici un cuvânt despre cât de mult o iubea, despre cât de mult îl ajutase sau despre cât de frumoasă era – absolut nimic, în afară de această mică odă adusă propriului ego.
(Înainte să continuăm, permite-mi să fac această scurtă paranteză. Oricând ai să îi faci soţiei tale un cadou, de orice fel ar fi el, las-o pe ea să îţi spună cât este de frumos cadoul, în timp ce tu îi spui cât este ea de frumoasă!)
Revenind la povestea noastră, următoarea scânteie a apărut într-o seară, când mergeau cu maşina la un bal al companiei. „Dragă, ştii cum e! Noul vice-preşedinte trebuie să-şi arate clasa! Ei asta aşteaptă, asta vor! Atunci, asta să le dăm, nu-i aşa?! Exact! Le vom da clasă! Abia aştept să văd ce faţă fac!” Aşa că, ajunşi acolo, au dansat şi au valsat şi a ieşit o seară minunată. Pentru el, cel puţin. Nenumărate felicitări pentru noua poziţie în companie şi câteva chiar şi pentru colier.
Pe drum înspre casă, a dat lovitura de graţie cu acest monolog:
„Ştii la ce mă gândeam? La ce impresie a făcut. Ai văzut cum strălucea în lumina de acolo? Până şi preşedintelui companiei i-au fugit ochii la el. Îţi spune eu, dragă, e un simbol!… Asta este, un simbol! Am ajuns în sfârşit la un statut şi nimeni nu ne mai poate opri acum! Aşa zic, nimeni!..”
Asta se întâmpla acum trei ani. Acum, ea spune că nu-i mai pasă, că nu-şi mai doreşte să continue. El spune că ar vrea să încerce să repare ce se mai poate. Ea nici măcar nu îl crede că îşi doreşte asta cu adevărat. Acum câteva zile, când stăteam toţi trei de vorbă despre asta, l-am auzit spunând, mai mult pentru el: „Oare ce or să creadă oamenii din companie?”. Mi-a părut rău că a auzit şi ea asta, dar deja nu cred că mai conta. Atâta timp, să te simţi ca un trofeu, ca un afiş de promovare, până când toată dragostea pe care o aveai în tine se pierde şi nu îţi mai doreşti decât să scapi!
Succesul! I se mai spune şi „Zeul nefericirii”, şi tind să cred că este un titlu bine ales. Orice om ambiţios ajunge la un moment dat faţă în faţă cu el, iar atunci când ai să îi simţi prezenţa înşelătoare apropiindu-se, ţine minte ce ţi-am zis: e ca o sabie cu două tăişuri!
Cum te poţi apăra în faţa unei ameninţări atât de subtile? Un lucru pe care poţi să îl faci este să spui întotdeauna cu voce tare „Te iubesc pentru că eşti tu!” Sunt printre cele mai frumoase cuvinte pe care le poate auzi o femeie. Şi asta pentru că trebuie să ştie întotdeauna că o priveşti ca pe o persoană, nu ca pe un obiect!
Obiectele sunt de folosit. Oamenii, de iubit. Ai grijă să nu ajungi niciodată s-o faci invers!
Asigură-te întotdeauna, Tata
Charlie Shedd, Scrisori către Filip

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu