Sunt mândru,
Doamne Sfinte,
Că m-ai ales
din mulţi,
Să văd după
mistere
Lăsate prin
Cuvânt
Te văd în Liturghie
Şi prunc, şi răstignit,
Cerşeşti şi dai la alţii,
Ne vrei cum ne-ai făcut
Noi te-am
închis în slove,
Că-n inimi e
pustiu,
Ici-colo
câte-o oază,
Un crin între
ciulini
Din munte şi din mare
Tu şcoală Ţi-ai făcut,
Dar noi, prea slabi la minte,
Ne-ascundem în păduri
Ne naşti cu
daruri multe,
Din Tine ne
hrăneşti,
Ne dai la toţi
iubire
Iar mâine Tu
cerşeşti
De rătăcim, ne cauţi,
Iar de murim ne-nvii,
Te bucuri de ne-ntoarcem
Şi-n braţe Tu ne ţii
Te naşti în
orice iesle
Şi nu te
plângi că-i frig,
Noi suntem
fânul moale
Dar numai când
vorbim
Că te
primim în suflet,
Doar pentru a putea
Să te urcăm pe Cruce
Cu orice faptă rea
Şi laude-ţi
aducem
Şi daruri doar
de soi,
Numai sinceritatea
N-o punem în
cântări
Îţi mulţumim aievea
Când Tu ne dai ceva,
Azi vrem numai zăpadă
Şi mâine-om mai vedea.
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu