Puterea psihologică a lui Moş Crăciun

În societatea modernă există anumite tradiţii care ameninţă lumea creştinătăţii ortodoxe: Moş Crăciun, o laicizare a Sfântului Nicolae, şi iepuraşul de Paşti, un simbol păgân al fertilităţii. Aceste figuri sunt preluate în tradiţii laice care pot, psihologic vorbind, deforma sau chiar distruge credinţa noastră. Cele două evenimente importante ale Ortodoxiei, Naşterea şi Învierea lui Hristos, nu ar trebui asociate cu figuri mitice pe care copiii, atunci când vor creşte, le vor cataloga drept naivitate infantilă. În felul acesta nu numai că este umbrită semnificaţia mistică a acestor sărbători, dar copiii vor ajunge să generalizeze descoperirile lor de mai târziu referitoare la inexistenţa Moşului şi, făcând analogia cu Naşterea Domnului şi cu Paştele, vor ajunge să nu mai creadă nici în aceste “mituri”. Aceasta e puterea psihologică a Moşului păgân şi a iepuraşului de Paşti.

Copiii ortodocşi ar trebui să primească daruri de Sfântul Nicolae şi de Sfântul Vasile, când părinţii trebuie să le explice cu grijă că faptele noastre de generozitate şi darurile noastre de dragoste pentru ceilalţi sunt în spiritul acestor sfinţi. Dacă la început ei vor crede cu candoarea copilăriei lor sau dacă li se va spune că Sf. Vasile, de exemplu, le-a umplut pantofii cu daruri în ziua în care este sărbătorit, mai târziu, pe măsură ce vor creşte, ei trebuie încurajaţi să înţeleagă natura simbolică a oferirii darurilor, pentru a putea pătrunde semnificaţia creştină adevărată care se află dincolo de acestea, semnificaţie care nu se poate desprinde din imaginea păgână a lui Moş Crăciun şi din darurile ascunse de părinţi în numele Moşului.

Există unii care vor argumenta că, dacă vom creşte copiii în tradiţiile strict ortodoxe, aceştia vor fi lipsiţi de bucurii. Acest argument nu numai că dovedeşte o înţelegere greşită a mărturiei credinţei noastre, dar porneşte şi de la o premisa că materialismul, egoismul şi mercantilismul asociate cu Moş Crăciun şi cu prietenii săi mitici reprezintă un mod de modelare a caracterului şi fac bine sufletului. Dacă ar judeca cu mai multă atenţie, foarte puţini creştini ar mai putea susţine multă vreme şi cu sinceritate această idee, mai ales atunci când Crăciunul Moşului şi al micilor sale ajutoare vesteşte o creştere a sinuciderilor, egoism, indulgenţă faţă de sine şi cei apropiaţi, toate acestea în faţa curcanului sfânt şi a altarului meciurilor de fotbal televizate, cărora li se adaugă şi plictiseala pe care o încearcă unii faţă de tot ceea ce aminteşte de Naşterea lui Hristos.

Arhiepiscopul Hrisostom de Etna, 

Elemente de psihologie pastorală ortodoxă

"În această perioadă a Sărbătorii Naşterii Domnului auzim colinde multe şi frumoase despre Moş Crăciun, dar mai nou apare în societate şi un fel de Moş Crăciun secularizat şi comercial, simbol al consumismului şi al materialismului individualist. Totuşi, adevăratul înţeles al lui Moş Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin naşterea Fiului Său Celui veşnic, Mântuitorul lumii."

PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011