În aşteptarea bucuriei Betleemului. Contabilizări la sfârşit de an

Suntem în ultima lună a anului... Ne aşteaptă încă un final, urmat de un nou început, încă un timp al amintirilor şi al dărilor de seamă. Tot anul tânjim după aceste momente frumoase în care ne simţim cu toţii Oameni, pentru că e vremea când învăţăm să trăim frumos, când găsim timp să iubim deplin. Devenim mai luminoşi cu fiecare gest, cuvânt, prin care dăm valoare celorlalţi.

Binecuvântări

E timpul să ne gândim însă la lecţiile învăţate în anul ce se apropie de final. Nu fiţi dezamăgiţi dacă aţi trecut prin focul multor încercări: valoarea noastră reală se vede doar atunci când e încercată în proba focului. “Adevăratul miracol al lemnului nu este că arde, ci că pluteşte”, spune un vechi proverb grecesc.

Vă îndemn acum, în prag de Sărbători, să vă detaşaţi pentru o clipă de iureşul pregătirilor, de nemulţumiri şi contabilizări, şi să număraţi binecuvântările pe care le-aţi primit în acest an – sunt sigur că nu sunt puţine. Număraţi-i şi pe cei pe care îi iubiţi şi cred iarăşi că nu sunt puţini. Număraţi-i pe cei care v-au fost alături în încercări; poate că nu au fost mulţi, dar ei vă sunt adevăraţii prieteni.

Regrete

Să-i fim recunoscători Domnului, să-I aducem şi o rugăciune de mulţumire la acest sfârşit de an. “Să-i căutăm pe preot şi pe doctor când nu avem nevoie, ca să n-avem nevoie”, să ne aprindem candela sufletului înainte de lăsarea întunericului. Să-I mulţumim Domnului pentru toţi oamenii pe care ni i-a scos în cale. Se spune că Dumnezeu nu ne scoate în cale oamenii pe care îi dorim, ci oamenii de care avem nevoie: pentru a ne ajuta, pentru a ne răni, pentru a ne părăsi şi pentru a deveni noi înşine mai buni.

Să regretăm în aceste momente doar timpul pierdut departe de Dumnezeu şi de semenii noştri aflaţi în suferinţă, să regretăm căderile, momentele în care am vrut să renunţăm, crezând că necazurile ne pot învinge...

Daruri pentru Prunc

Sfântul Ioan de Kronstadt ne îndeamnă să nu aşteptăm bucuria Betleemului fără acestea trei: rugăciune zilnică, cunoaşterea Scripturii şi ajutorarea sărmanilor. Postim degeaba fără acatiste, fără Evanghelii şi fără diaconie. Ne risipim talanţii fără Sfânta Euharistie, fără lectura duhovnicească şi fără iubire milostivă.

Pentru noul an, 2012, vă doresc tuturor să aveţi linişte în suflet! Să vă hărăzească Dumnezeu bucurii duhovniceşti, să puteţi dărui mai mult şi să apreciaţi ceea ce aveţi.

Să puteţi iubi, în loc să judecaţi! Atunci când, renunţând la propria fericire, ne vom mulţumi să-i ştim fericiţi pe cei ce ne înconjoară înseamnă, poate, că am început noi înşine să fim fericiţi. Iar noi, ca români şi ortodocşi, suntem atât de bogaţi! Printre multe altele, am moştenit zestrea inegalabilă a colindelor şi tradiţiilor legate de Naşterea Domnului. Suntem bogaţi pentru că “nu bogaţii sunt fericiţi, ci fericiţii sunt bogaţi”!

Diac. Claudiu Păun

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011