Editorial: Ştirile în viaţa noastră

Zi de zi suntem bombardaţi prin intermediul „ştirilor” şi al „noutăţilor”. Întrebări de tipul: „Ai auzit ce s-a întâmplat?”; „Ştii ce a păţit X...?”; „Ai auzit că taie salariile şi pensiile?” - le auzim adesea de la cei cu care ne întâlnim, care ţin mereu să fie „bine informaţi”. Dar cu toate aceste „informaţii” am impresia că trăim într-o stare permanentă de asediu. Suntem tot timpul încordaţi şi cu atenţia îndreptată spre... „Ai auzit?”. Vedem ştiri repetate de zeci de ori într-o zi, ca nu cumva să le uităm şi să ne convingem că „realitatea” este aşa cum ne-o prezintă ei.
Nu este rău să ştim, însă trebuie să avem prezentă mereu în minte o altă întrebare: „La ce îmi foloseşte?”. Aceste ştiri de care ne ancorăm de multe ori devin o iluzie care ne îndepărtează de Adevăr. De Adevărul care răspunde la întrebarea Cine…? şi pe care trebuie să-L trăim, să-L căutam şi să-L lăsăm pe El să ne vorbească. Dar în locul Lui noi aşezăm televizorul sau calculatorul, mult, mult mai mult decât ar trebui... Iar când ne aducem aminte de Dumnezeu, convorbirile noastre cu El sunt grăbite şi mecanice căci – nu-i aşa? – nu avem timp.
Se fac numeroase studii despre folosirea excesivă a televizorului şi internetului, oare cât le dăm atenţie? Iată numai câteva din efecte: slăbeşte creativitatea, întăreşte pasivitatea, scade comunicarea în familie, promovează obiceiuri nesănătoase, favorizează obezitatea, încurajează melancolia (visarea) şi depresia, conduce la acceptarea progresivă a violenţei, ne supune manipulării, afectează viaţa spirituală şi, ceea ce e cel mai grav, creează dependenţă. La copii efectele sunt şi mai grave, pentru că formarea şi creşterea lor nu s-a definitivat. Iată numai o parte din consecinţele pe care le simţim fiecare dintre noi, cei care ne lăsăm antrenaţi în acest carusel care ne distruge lent fiinţa şi sufletul, ne îndepărtează de la Adevăr, dar şi aproapele nostru, pentru că, în loc să ne implicăm şi să ne trăim viaţa reală, noi alegem să trăim mai degrabă şi mai multă vreme într-o lume virtuală în care nu avem nici un rol.
Această postură, de „legumă” privitoare, ne îndepărtează tot mai mult de realitate şi de Dumnezeu, de relaţia cu El ca de la persoană la persoană, pentru că Dumnezeu nu rămâne într-o relaţie lipsită de viaţă, de autenticitate, şi ne lasă să fim stăpâniţi de ceea ce ne ocupă sufletul şi mintea.

Pr. Gheorghe Dan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 54 - iulie 2011