Pagini

vineri, 19 august 2011

Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Sâmbăta de Jos

Biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din Sâmbăta de Jos este datată din anul 1806, fiind trecută pe lista monumentelor istorice. A fost zidită de către baronul Brukenthal, pentru iobagii de religie ortodoxă care lucrau pământurile domeniului. În ciuda presiunilor de catolicizare, locuitorii au rămas, până astăzi, ortodocşi.



Cu cheltuiala satului
Biserica este aşezată în mijlocul satului, între cele două străzi principale, pe un loc plan, cu o pantă lină spre latura de nord. Din punct de vedere arhitectural, este construită în stil bizantin, în formă de corabie, cu turnul care se înalţă deasupra tindei, având două intrări principale, din sud şi din vest. Clădirea este zidită din piatră şi cărămidă, cu mortar de var şi este acoperită cu ţiglă.
Deasupra uşii de la intrare, în interiorul bisericii se află o pisanie cu scriere chirilică: ,,S-a zidit această biserică din temelie de robul lui Dumnezeu D. Brukenthal şi s-a înfrumuseţat cu podoaba zugrăvelii precum se vede cu toată cheltuiala satului... în zilele împăratului Francisc şi fiind arhiereul locului Pavel, zugrav Pantelimon, anul 1806”. În naosul bisericii, deasupra uşii de la intrare, se afla o altă pisanie, tot cu scriere chirilică, care s-a distrus cu timpul: ,,Cu ajutorul Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh, zugrăvitu-s-a acest locaş în zilele prea înălţatului împărat Francisc al II-lea şi fiind parohul locului pr. Ioan Tănase, anul 1814".

Restaurări şi înnoiri
În anul 1902, din iniţiativa preotului Vasile Muşat au fost donate bisericii două sfeşnice de bronz, masive, de către românii din America, iar în anii 1919-1920 tot aceştia au donat banii necesari pentru cele trei clopote ale bisericii, ,,din sudoarea muncii lor”.
În anul 1996 au început lucrările de restaurare a picturii murale, de către pictori restauratori, lucrare finalizată în anul 1997. Din 1998 s-a trecut la eradicarea unei ciuperci de casă, ,,Merulius lacrymans”, lucrare amplă care a necesitat o intervenţie majoră în interior şi exterior, prin eliminarea podelelor, a stranelor, a tuturor obiectelor din lemn. Cu acest prilej, s-au adăugat în biserică strane noi, sculptate, s-a înlocuit uşa de la intrare, iar uşile împărăteşti au fost schimbate cu altele sculptate şi pictate de către ieromonahul Calinic de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus. Totodată s-a împodobit biserica cu obiecte noi de cult, respectiv icoane, sfeşnice, policandre, candele, s-au schimbat covoarele, s-a amenajat o hotă în exterior pentru arderea lumânărilor, s-a zugrăvit exteriorul şi a fost restaurat turnul bisericii, toate acestea cu cheltuiala credincioşilor.
În anul 2000, în Duminica din 16 iulie, s-a resfinţit biserica de către PS Visarion Răşinăreanul, cu binecuvântarea IPS Dr. Antonie Plămădeală, împreună cu un impresionant sobor de preoţi şi un mare număr de credincioşi, răspunsurile la strană fiind date de corul ,,Divina Armonie” din Bucureşti.

Biserică vie
În anul 2005 s-a instalat o centrală termică şi s-au înlocuit geamurile cu ferestre de tip termopan, iar în anul 2006 s-a dotat biserica cu un sistem performant de alarmă. În anul 2010 s-a achiziţionat o instalaţie modernă de sonorizare, care s-a adăugat celei deja existente încă din anul 1984. În prezent ne canalizăm eforturile în vederea restaurării exteriorului bisericii, precum şi a acoperişului, cu încrederea că Bunul Dumnezeu ne va ajuta şi de această dată, pentru a reda lăcaşului înfăţişarea de odinioară, având în vedere faptul că este monument istoric.
Câştigarea încrederii oamenilor reprezintă o mare victorie, iar cucerirea acestora prin ceea ce faci înseamnă ,,câştigarea unui război” (care de fapt nu s-a produs, pentru că în termeni stricţi a funcţionat ,,diplomaţia”). Doresc să mulţumesc tuturor credincioşilor parohiei care prin munca lor au contribuit la întreţinerea şi înfrumuseţarea acestui lăcaş de cult, pentru dragostea şi ataşamentul lor faţă de Sfânta Biserică, şi mă rog lui Dumnezeu să le răsplătească eforturile şi să le menţină mereu vie credinţa strămoşească, pentru a împodobi şi pe viitor, prin prezenţa lor la sfintele slujbe, Casa lui Dumnezeu, întrucât ceea ce dă frumuseţe unei biserici nu este bogăţia podoabelor, ci mulţimea credincioşilor.
Pr. paroh Victor Pandrea

Preoţi slujitori
Din documentaţia existentă în arhiva parohială, care în perioada comunistă a fost distrusă în mare parte, s-a reconstituit şirul preoţilor care au slujit la această biserică, începând cu anul 1900: Pr. Vasile Muşat (de dinainte de anul 1900, decedat în anul 1914; Pr. Aurel Gabor (1917-1948), decedat în anul 1949; Pr. Hariton Eşianu (1948-1982), decedat în anul 1986; Pr. Ioan Minu (1982-1991) şi Pr. Victor Pandrea (din 2 februarie 1992).

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 55 – august 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu