Anotimpuri – Vara

Crăiasă Caldă, te-ai gătit de ducă

Şi sora ta mai rece stă să vină,

Nici ploi păgâne şi nici soare aspru,

Nu ai cernut pe-a noastră vină

Grumazul l-ai plecat, Tu, cu sfială.

Obrazul l-ai întors fără cârtire,

’Naintea noastră te-ai smerit, Domniţă,

Nu te-ai uitat la nedreptatea noastră

N-ai ispitit pe Sora Ta mai mică

Şi ai crescut toţi pruncii Dânsei,

Şi bobul ce l-am pus în brazdă,

Şi of-ul ce l-am pus în silă

Domniţa Ruginie stă, prea-blândă,

Adună şi ce am sădit aiurea,

Se leapădă de tot ce-i răutate,

Ne spală iar cu a sa milă

Iar Doamna Albă, care o s-apară,

Cu pătură de nea şi dulci colinde,

Va curăţi a noastre fapte rele,

Ca darul să-l putem lăsa în iesle.

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 55 – august 2011