Căsuţa copiilor: Cu Domnul, la Marea Tiberiadei

Dragi copii,

Timp de 40 de zile, cât a petrecut pe pământ după Învierea Sa, Domnul Hristos S-a arătat de mai multe ori ucenicilor şi prietenilor Săi. Voia să le alunge întristarea pricinuită de moartea Sa, dar, în acelaşi timp, să le ofere darurile Sale dumnezeieşti. Aveau nevoie de aceste daruri pentru că, peste puţin timp Domnul se va înălţa la cer, iar apostolii vor merge în toată lumea să vorbească oamenilor despre mântuire.
Aşadar, într-o seară, Petru şi câţiva dintre apostoli s-au dus la pescuit. Erau cu el fiii lui Zevedeu -Iacov şi Ioan, dar şi Toma, Natanael şi alţii. S-au suit într-o corabie şi au început să vâslească în largul mării. Ajungând într-un loc unde ştiau că e mult peşte, au aruncat mrejele în apă, sperînd să le scoată pline. N-au prins, însă, nimic! Obişniuţi cu astfel de situaţii, s-au retras spre ţărm, gândindu-se că poate vor prinde peşte în următoarea noapte. Spre dimineaţă, pe când erau aproape de mal, au auzit un glas: „Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare?” Nu aveau nimic! „Aruncaţi mreaja în dreapta coăbiei şi veţi avea” – s-a auzit din nou. Ştiau că nu au ce pierde, aşa că mai încercară o dată. Când au tras plasa, nu le venea să creadă. Ea era plină cu peşti, încât nu au putut să o tragă în corabie, ci o trăgeau după ei în timp ce vâsleau spre mal.
Apostolilor li se părea cunoscută vocea dinainte, dar fiind la o oarecare distanţă de El, nu L-au cunoscut pe Iisus. Abia când au ajuns la mal, Sfântul Apostol Ioan şi-a dat seama cine era străinul acela. A strigat atunci cu bucurie: „Domnul este!” Petru, când a auzit, a sărit în apă şi într-o clipă a fost lângă El.
Pe ţărm, Domnul Iisus a aprins focul. Apostolii au pus pe jăratec din peştele prins ca să mănânce împreună cu Învăţătorul lor. Însă, cînd toate au fost gata, Domnul Hristos le-a dat mai întâi pâine binecuvântatătă, adică Sfânta Împărtăşanie, şi apoi au mâncat din peştele fript pe jar. După ce au mâncat, Domnul Hristos l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă-L iubeşte cu adevărat mai mult decât orice, iar Petru i-a răspuns de fiecare dată că-L iubeşte. Petru s-a simţit jignit că Iisus îl întrebase de trei ori, dar şi-a adus aminte că el de trei ori a spus că nu-L cunoaşte pe Domnul Hristos.
Domnul le-a promis apostolilor că va fi cu ei în toate momentele grele din viaţa lor. Deci nu au de ce să se teamă în largul lumii unde vor merge să vorbească oamenilor despre Dumnezeu. Chiar dacă le va fi greu, Sfânta Împărtăşanie le va da putere să-şi împlinească până la sfârşit misiunea şi le va aduce întotdeauna bucuria prezenţei Domnului Hristos.
Cât priveşte pe Petru, Domnul Hristos a vrut să-i amintească acestuia cât de important este să-L iubească cu toată inima în toate împrejurările vieţii. El l-a iertat pe Petru pentru că a spus că nu-l cunoaşte. A primit lacrimile sale de pocăinţă şi rugăciunile sale fierbinţi prin care cerea iertare lui Dumnezeu. Iubirea faţă de Dumnezeu ne ţine mereu lângă Domnul. Dar dacă se întâmplă să greşim, găsim iubirea lui Dumnezeu faţă de noi în Sfânta Taină a Spovedaniei, iar bucuria iertării o gustăm prin Sfânta Împărtăşanie.

Activitate practică:

În caietul cu versete biblice (despre care v-am spus în nr. 50 al revistei) desenaţi şi coloraţi unul sau mai mulţi peştişori, sau decupaţi-i dintr-o revistă şi lipiţi-i. Citiţi textul biblic de la Ioan 21, 1-17 şi scrieţi, apoi, lângă desenul vostru, cuvintele cu care Sfântul Apostol Petru I-a răspuns Domnului ultima dată la întrebările Sale. Desenaţi şi scrieţi cât mai frumos! Peste puţin timp vom vrea să vedem caietele voastre.

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 52 - mai 2011