Pe drumul Intrării în Ierusalim. Floriile, deschiderea porţilor inimii

În toată viaţa pământească a Mântuitorului nu a fost atâta slavă câtă a fost în ziua când a intrat în Ierusalim. Când ne aducem aminte de Mântuitorul, când aflam ceva despre Mântuitorul, noi, de fapt, Îl însoţim pe drumul Lui. Şi acum Îl însoţim pe drumul Ierusalimului, pe acest ultim drum.



Când eşti orb nu poţi să vezi adevărul
Iubiţii mei, această intrare în Ierusalim este – aşa cum spuneam – o intrare plină de slavă, şi este şi momentul în care Ierusalimul, cetatea sfântă şi centrul religios şi politic al poporului evreu, recunoaşte pe Domnul Hristos ca fiind Mesia. În legătură cu intrarea Domnului în Ierusalim, de Florii, este momentul să remarcăm un lucru: anume acela că Domnul nu respinge osanalele pe care le aduce poporul şi pe care i le aduc copiii şi ucenicii. Nu le respinge, pentru că aceasta era realitatea, era adevărul însuşi! Se împlineau acum, iubiţii mei, aşteptările atâtor generaţii. Se împlinea proorocia lui Zaharia, care, iată, spunea aşa: "Nu te teme, fiica Sionului. Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei".
Însă fariseii, cunoscători ai Legii, şi saducheii, cărturarii, duşmanii Domnului, stăruind în orbirea lor, nu înţelegeau nimic. Când eşti orb, deşi ai ochi, nu poţi să vezi adevărul. Aceasta pentru că ei nu voiau să vadă adevărul. Astfel încât îi cereau Mântuitorului: "Învăţătorule, nu vezi ce strigă aceştia? Ceartă-i pe ucenicii Tăi, pentru că săvârşesc o blasfemie, se adresează Ţie că unui împărat!". Dar atunci Domnul, văzând această împietrire a inimii lor, le spuse: "Dacă ei vor tăcea, pietrele vor vorbi în locul lor." Desigur, iubiţii mei, ştiţi ce vrea să le spună Domnul cu aceasta. Domnul vrea să spună că dacă nu dai slavă lui Dumnezeu eşti mai prejos decât o piatră. Cine nu dă slavă lui Dumnezeu, cine nu recunoaşte că există Dumnezeu ca Făcător şi Proniator al lumii şi-al universului şi nu-i dă slavă, e mai prejos decât o piatră, pentru că, iată, pietrele pot să dea slavă lui Dumnezeu, şi toată firea ştiţi foarte bine că dă slavă lui Dumnezeu!
Era un fel de declaraţie de război, dacă vreţi, împotriva acestor farisei, pe care mai târziu, în zilele următoare, îi va ataca direct: "Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici, că sunteţi ca nişte morminte văruite pe dinafară, dar pe dinăuntru pline de putreziciune!". Prin aceasta Mântuitorul demasca răul, lua atitudine împotriva răului, fără a confundă însă pe om cu răul. Şi, prin Sfânta Evanghelie, ne dă şi nouă de înţeles că avem această datorie să arătăm răul, să ne lepădăm de el şi să îl arătăm oamenilor, să deschidem ochii oamenilor, că să vadă răul.

Să-L primim şi să-L păstrăm
Am venit aici, la slujba aceasta, Să-L întâmpinăm pe Domnul, şi e bine să ne gândim că această sărbătoare înseamnă pentru noi deschiderea porţilor inimilor noastre. Cetatea inimii noastre trebuie să-L primească pe Domnul nostru Iisus Hristos că să-i fie Împărat. Cum Îl primim pe Domnul? Îl primim împărtăşindu-ne cu el, iubiţii mei! Noi Îi gătim calea curăţindu-ne prin Mărturisire. Noi trebuie să-L întâmpinăm cu stâlpari (ramuri) din acestea verzi, dar şi cu stâlpările virtuţilor. Aceasta întrucât şi dobândirea virtuţilor de către creştini este un mod de a slăvi intrarea Domnului în Ierusalim, nu doar prin simpla rememorare a ceea ce s-a întâmplat atunci. Chiar şi acum, aici, Domnul intră în Ierusalimul inimii noastre. Pentru noi, ca şi pentru toţi creştinii la un loc, ori pentru fiecare în parte, semnificaţia sărbătorii Floriilor este aceasta: de a-L primi pe Domnul, de a-I deschide porţile cetăţii sufletului nostru, ale inimilor noastre, de a-L primi cu stâlpările virtuţilor, de a-I găti calea, pentru ca El să poată intra nestingherit în acest Ierusalim al inimii noastre.

Nestatornicia omului
Dar să nu uităm un lucru, iubiţii mei! Niciodată să nu uităm, când e vorba de Sfânta Scriptură, ori de modul în care Sfânta Scriptura se reflectă în viaţa noastră. Pentru că Sfânta Scriptură nu a fost dată numai pentru contemporanii Domnului Hristos, a fost dată pentru toate veacurile. Ea este actuală şi astăzi şi va fi până la sfârşitul veacurilor. Sf. Scriptură se adresează fiecăruia, ni se adresează şi nouă. Să nu uităm că acelaşi popor care înălţase osanale Domnului Hristos şi-L primise ca pe un împărat, peste câteva zile strigă, incitat de farisei şi de cărturari: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!". Acelaşi popor care-L slăvise, L-a scos afară din Ierusalim pe Mântuitorul, spânzurându-L pe lemnul Crucii. A fost unul şi acelaşi popor, iubiţii mei! Cum de este posibil ca unul şi acelaşi popor să fi aruncat la gunoi o credinţă la care a ţinut mai înainte şi pe care a mărturisit-o? E cutremurător lucrul acesta, iubiţii mei!
Cum de au uitat iudeii atât de repede de binefacerile Domnului? E cutremurător lucru să constatăm ce registru întins de pasiuni şi ce mobilitate poate să încerce sufletul omenesc. Dar tocmai pentru că sufletul omenesc se vădeşte a fi uneori atât de slab şi de nestatornic, este bine să conştientizăm acesta stare de slăbiciune şi să n-o pierdem din vedere, iubiţii mei! Mai cu seamă nouă, celor de astăzi, nu ne este îngăduit să uităm cât suntem de nestatornici, de slăbi şi fragili uneori. Ia să ne gândim: dacă Hristos ar veni acum, aşa cum Dostoievski imaginase venirea Lui în legenda Marelui Inchizitor, cum ne-ar găsi pe noi acum? Ne-ar găsi în stare să-L primim? Nu cumva S-ar întrista de ceea ce ar constata? Pentru că, iubiţii mei, prin nemărturisirea noastră, prin nemărturisirea lui Hristos, prin ura noastră, prin păcatele noastre, de fapt noi Îl alungăm din cetatea noastră şi Îl răstignim din nou. Dar să nu fie aşa! Să nu avem două feţe, ca poporul din Ierusalim. Noi zicem când ne împărtăşim: "nici sărutare Îţi voi da ca Iuda". Să-L primim, iubiţii mei, pe Hristos, dar nu numai să-L primim, să-L şi păstrăm, să ne fie El şi numai El de-a pururea Împărat, şi tot de-a pururea să-I cântăm: "Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!". Amin!

Fragmente din cuvântul la Florii ţinut de
Pr. Constantin Voicescu
(19 aprilie 1992)

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 51 - aprilie 2011