Înlocuitorii zahărului şi faţa lor ascunsă

Despre îndulcitorii artificiali s-au scris nenumărate articole şi cărţi, pro şi contra, există o multitudine de studii efectuate în toate ţările lumii. O mare parte din acestea, finanţate în general de industria alimentară sau farmaceutică, demonstrează cât de buni sunt aceşti îndulcitorii produşi industrial şi ce îmbunătăţire a calităţii vieţii aduc. Dar orice medalie are două feţe; există deci şi un număr mai redus de studii, realizate de cele mai multe ori în cadrul unor universităţi, sub conducerea unor profesori reputaţi şi cu ani grei de experienţă în spate, care trag semnale de alarmă şi ne previn asupra efectelor nocive ale acestora pentru sănătate; mulţi oameni de ştiinţă recomandă eliminarea totală a acestor produse din alimentaţia noastră.

Aspartamul
Este unul dintre cei mai controversaţi îndulcitori artificiali, este de 150-200 de ori mai dulce ca zahărul şi este prezent în mii de produse alimentare industriale. Este lipsit de calorii, de aceea îl găsim cu precădere în alimentele numite „dietetice”. Ceea ce mulţi dintre noi nu ştiu, este că aspartamul are capacitatea chelatoare foarte mare (prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale). Apare astfel, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe.
Consumul de aspartam se află în strânsă legătură cu o serie mare de afecţiuni: la nivelul ochilor (conjunctivită, iritaţii etc.), la nivelul urechilor (tinitus şi alte probleme auditive), la nivel neurologic (ameţeală, amorţeli, atacuri de panică, confuzie, hiperactivitate, halucinaţii, migrene etc.), la nivel psihologic/psihiatric (agresivitate, anxietate, depresii moderate până la severe, probleme de somn, iritabilitate etc.), la nivel gastrointestinal (balonare, constipaţie, dureri abdominale etc.), la nivel dermatologic (eczeme, reacţii alergice, urticarie etc.), la nivel endocrin şi metabolic (influenţează negativ apariţia şi evoluţia diabetului, anemie, multe probleme metabolice, obezitate etc.), la nivel urogenital (tulburări sexuale, probleme urogenitale, etc.), la nivelul aparatului dentar, precum şi multe alte tulburări, aspartamul jucând un rol foarte mare până şi în apariţia şi evoluţia cancerului.
Consumul de aspartam în timpul sarcinii poate avea efecte ireversibile pentru copil. Iată ce spune Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory din Atlanta, în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.”
Interesele comerciale sunt însă mult mai puternice decât vocea cercetătorilor.

Zaharina
Este cel mai renumit îndulcitor artificial, este de 500 de ori mai dulce că zahărul şi este obţinută din petrol. Şi în cazul zaharinei există studii care demonstrează efetul cancerigen al consumului de zaharină pe o perioadă îndelungată de timp. Zaharina "păcăleşte" corpul uman prin crearea senzaţiei de dulce, însă nu poate fi metabolizată, aşa cum se întâmplă cu ceilalţi compuşi pe bază de zahăr. Utilizarea zaharinei este interzisă în Canada, putând fi prescrisă doar diabeticilor.

Fructoza
Este o legătură chimică, care are formula C6 H12 O6 şi care apare în natură în fructe şi în miere. Mâncând un fruct, nu se consuma numai fructoză izolată, ci organismul primeşte şi vitamine, minerale şi alte substanţe vitale. Fructoza care se găseşte frumos împachetată în rafturile magazinelor şi ale farmaciilor este un produs izolat, obţinut industrial, foarte puternic procesat!
În 2005, o echipă de specialişti de la Universitatea din Florida a descoperit că fructoza blochează temporar acţiunea insulinei, responsabilă de activitatea celulară de folosire şi transformare a zaharurilor şi altor elemente în energie. Blocarea insulinei duce în timp la creşterea tensiunii arteriale, obezitate şi creşterea nivelului de colesterol din sânge.

„Natural” puternic procesat
Mai există şi alţi îndulcitori, aşa numiţii îndulcitori naturali, care au la bază într-adevăr substanţe naturale, procesate însă foarte intens, şi care la momentul actual sunt încă priviţi ca inofensivi, cum ar fi:
- Malitol sau sirop de malitol: este obţinut din porumb şi este mai puţin dulce decât zahărul. Apare sub forma E 965.
- Xilitolul este la fel de dulce ca zahărul; este folosit în special la guma de mestecat şi apare sub forma E 967.
- Izomalţul se obţine din porumb, se foloseşte foarte mult la ciocolata dietetică, apare sub forma E 421 şi are efect uşor laxativ.

Obezitate, diabet, boli de inimă
Indiferent de tipul îndulcitorului, acesta contribuie la instalarea obezităţii, a diabetului, bolilor de inimă şi riscului de atac cerebral – relatează agenţia de ştiri Reuters, citând un raport apărut în Journal of the American Society of Nephrology.
Consumul de îndulcitori nu este deci nici pe departe o acţiune fără riscuri, chiar dacă campaniile publicitare ne prezintă doar partea lor pozitivă. Pentru a reduce la maxim riscurile, cea mai bună cale este să nu înlocuim zahărul cu îndulcitori artificiali, ci să consumăm pe post de „ceva dulce” fructe proaspete sau uscate şi, în mod raţional, miere de albine, netratată termic.

Mihaela Walter
Alianţa pentru sănătate, Germania

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 44 - septembrie 2010