Biserica „Sf. Cuv. Paraschiva”din Şercăiţa

Şercăiţa se află în capătul estic al lanţului de sate făgărăşene „de pe sub munte”, cum se spune în zonă. Aici munţii sunt mai domoli, peisajele liniştitoare, iar oamenii din sat, primitori şi gospodari, se mândresc cu faptul că au fost şi au rămas în totalitate mereu ortodocşi, nelepădându-şi credinţa. Despre lăcaşul lor de cult ne vorbeşte părintele Daniel Dogariu, fiu al satului, paroh din octombrie 2008:


Toţi ortodocşi, dintotdeauna
Originile întemeierii satului nu se cunosc. Bătrânii spun că localitatea ar fi fost înfiinţată în urma prigoanei împărătesei Maria Tereza împotriva ortodocşilor, când mai multe familii din Şercaia au părăsit satul, pentru că nu vroiau să treacă la greco-catolicism. Datele istorice însă menţionează primul preot din Şercăiţa în 1584, părintele Simion Bărbat, originar din Drăguş. Astfel că, probabil, familiile care au fugit din Şercaia s-au alipit unei comunităţi ortodoxe deja existente.
În secolul XVIII, poalele Munţilor Făgăraş erau împodobite de mănăstiri, puternice apărătoare ale Ortodoxiei împotriva unirii cu Biserica catolică – promovată de stăpânirea habsburgică. Rezistenţa acestora a atras furia împărătesei Maria Tereza, care a poruncit distrugerea lor. Printre aşezămintele monahale arse sau dărâmate cu tunul de către generalul Buccow a fost şi o mănăstire aflată pe hotarul Şercăiţei. Ca şi în alte sate, distrugerea ei a fost urmată de ridicarea unei biserici în sat, închinată Cuvioasei Paraschiva.

Îmbinare între stilul brâncovenesc şi cel autohton
Potrivit inscripţiei din pronaos, astăzi ştearsă de patina timpului, dar consemnată de Nicolae Iorga la începutul sec. XX, biserica a fost zidită în 1798 cu ajutorul sătenilor, cu osteneala protopopului Gheorghe Petraşcu de la Făgăraş şi a preotului paroh Bucur Bărbat.
Ca arhitectură, biserica din Şercăiţa face parte din grupul de monumente făgărăşene care realizează o sinteză între formele arhitecturale preluate de la ctitoriile brâncoveneşti şi tradiţia constructivă autohtonă. În interior, pronaosul şi naosul sunt despărţite printr-un zid în care se deschid trei arcade, ce se sprijină în partea centrală pe doi stâlpi. Şi altarul este de zid, în zonă neexistând nici mijloacele materiale şi nici tradiţia sculpturii în lemn, care să permită realizarea unui iconostas de lemn. Deasupra pridvorului închis de la intrare se află turnul clopotniţă.
Pictura în frescă, având aproape aceeaşi vârstă cu biserica, a fost realizată, potrivit inscripţiilor, de către pictorul Teodor Zugravul, care a pictat şi la Ohaba şi în Veneţia de Sus. Pe lângă pictura murală în frescă, ansamblul pictural al bisericii cuprinde şi un şir de imagini situate pe faţada sudică, dintre care trei, pictate în nişe practicate în zid, s-au conservat mai bine.

Conservare şi restaurare
Biserica din Şercăiţa este declarată monument istoric, de aceea lucrările efectuate în timp au necesitat aprobări şi materiale speciale, durând mai mult şi fiind mai costisitoare. La scurt timp după instalarea sa în parohie, în 1996, părintele Emil Popa, fiu al satului, a iniţiat ridicarea unei clopotniţe noi, pentru a proteja turnul foarte vechi. Între anii 2001-2003, tot sub conducerea părintelui Emil, au avut loc importante lucrări de consolidare a bisericii seculare. A fost schimbată pardoseala din interior, care era atacată de o ciupercă, s-a făcut sistemul de încălzire centrală prin pardoseală, s-a refăcut faţada şi s-a schimbat în întregime acoperişul, turnându-se şi o centură de siguranţă, pentru susţinerea zidurilor.
Stadiul avansat de degradare al ansamblului pictural de la Şercăiţa era consemnat încă din 1930, de către istoricul Valeriu Literat. De aceea părintele Emil Popa a început şi dosarul necesar pentru restaurarea ei. În 2007 au început lucrările, care au continuat şi în anii următori, astăzi fiind aproape gata. Odată cu finalizarea restaurării, sperăm să încheiem şi lucrarea de reînnoire a strănilor.

Pr. paroh Daniel Dogariu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 44 - septembrie 2010