Dimineaţă adâncă era şi femeile au venit la mormântul Tău, Hristoase; dar trupul cel căutat de dânsele n-a fost aflat. Pentru aceasta, fiind nedumerite, cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare le-au zis: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? S-a sculat, precum a zis mai înainte! Pentru ce nu vă aduceţi aminte de cuvintele Lui? Crezând ele acestora, au propovăduit cele văzute. Dar bunele vestiri păreau vorbe deşarte, astfel că Ucenicii erau încă zăbavnici; dar Petru a alergat şi, văzând, a slăvit întru sine minunile Tale.
Miresmele îngropării Tale aducând femeile, au venit în ascuns, de dimineaţă, la mormânt, temându-se de semeţia iudeilor şi ştiind mai dinainte paza ostaşilor. Dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească, deoarece gândul cel plin de milă a plăcut lui Dumnezeu.
Femeilor, ascultaţi glas de bucurie: Zdrobind iadul cel tiran, am ridicat lumea din stricăciune; alergaţi de spuneţi prietenilor Mei bunele-vestiri; căci voiesc să luminez zidirea Mea cu bucurie de acolo de unde a venit întristarea.
Mironosiţele, de dimineaţă venind şi privind mormântul gol, ziceau Apostolilor: Zdrobit-a Cel puternic putreziciunea şi pe cei din iad i-a smuls din legături; propovăduiţi cu îndrăzneală, că a înviat Hristos, dăruind lumii mare milă.
Din slujbele Penticostarului
„Un cuvânt al Sfântului Atanasie cel Mare, zice aşa: „Cel ce unge cu miresme pe altul, el mai întâi miroase frumos”. Ce înseamnă aceasta? Că orice bine pe care îl facem în lumea acesta este un fel de mir, şi dacă facem un bine pentru altul, ne rămâne şi nouă, şi noi rămânem îmbogăţiţi cu binele făcut, chiar dacă binele pe care l-am făcut nu este anume pentru noi, ci este pentru altcineva. Pentru că nu poţi unge cu miresme pe cineva fără ca tu însuţi să te împărtăşeşti mai întâi de mirosul frumos al mirului.”
Părintele Teofil Părăian
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 39 - aprilie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu