Pot orice în Hristos

Când mă cred buricul pământului, nu vorbesc cu X pentru că nu am ce învăţa de la el;
nu iau masa cu Y pentru că nu mănâncă elegant; nu îl ascult pe Z pentru că este bătrân şi mă plictiseşte.
Când mă simt făcând parte din Biserica lui Dumnezeu, mă aşez în spatele părintelui cu bebeluşul în braţe, o las să meargă înaintea mea pe doamnă bolnavă de cancer, nu mă tem să stau în spatele domnului care tuşeşte, îi fac loc şi bătrânei care, chiar dacă miroase un pic pentru că nu are cine să îi spele hainele, are sufletul mai alb decât mine.
Aleg să fiu ultima dintre ei pentru că ştiu că fiecare este mai vrednic decât mine şi în plus am timp mai mult să mulţumesc lui Dumnezeu pentru că şi de data această acceptă să se întâlnească cu mine.
Ştiind că în Sfânta Împărtăşanie Dumnezeu Se împarte pe Sine, eu, cea care în mod obişnuit nu aş împărţi linguriţa decât cu câteva persoane foarte apropiate, sunt în stare să fiu ultima dintr-un lung grup de fraţi întru Hristos.

Adriana Popescu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010