La gura sobei: Mâhnire...

Ne-am învăţat să ne minţim aiurea,
Să ne ferim de noi şi chiar de adevăr,
Nu mai rostim nimic fără urzeală
Şi nu mai ştim când e nevoie să tăcem.

Ne-am învăţat să spunem că ne doare
Şi nu mai ştim nimic de bucurii.
Deşi copiii ne zâmbesc aievea
Ne-am învăţat în poze să-i privim.

Nu vrem să ştim ce e frumos în lume
Şi doar ce-i negru vrem să studiem,
Scrâşnim din dinţi la orice-i bunătate
Şi am uitat de mult să ne iertăm.

Nu mai vedem Lumina-n întuneric
Şi-n patru despicăm orice cuvânt,
Demult nu mai rostim o rugăciune
Şi-n haine ne-mbrăcăm, nu şi-n trăiri.

Ne-am învăţat la rău să-i spunem bine,
Privim la Soare şi-l vedem opac,
Apa ce-o bem în noi îngheaţă
Iar ura ni se pare nouă leac.

Nu mulţumim nici de primim degeaba
Şi credem, doar că nu în Dumnezeu,
Suntem creştinii ce-au uitat să ierte,
Suntem glumeţii care nu zâmbesc.

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010