Cu dragoste, despre Mama

Venirea primăverii – anotimp al înfloririi, al învierii naturii – este marcată de ziua celei dătătoare de viaţă, Mama. Sărbătorită în lume la 8 martie, Mama este celebrată în Biserică odată cu Buna Vestire. Aşadar, ziua de 25 martie, ziua Maicii Domnului, este ziua în care le cinstim pe toate cele care au dat viaţă.

De Buna Vestire, Arhanghelul Gabriel îi vesteşte Fecioarei Maria că Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Fecioara Maria s-a supus cu smerenie acestei mari chemări şi a devenit Maica Domnului, model de mamă pentru toate mamele. Iar legătura dintre mamă şi copil este astfel sfinţită de Dumnezeu; nici măcar Hristos nu a venit pe pământ altfel decât prin pântecul binecuvântat al unei mame!
Din păcate, lumea modernă în care trăim se îndepărtează tot mai mult de idealul unei familii, femeile consideră maternitatea drept o piedică în calea carierei lor, în calea frumuseţii sau a libertăţii lor, iar copiii îşi desconsideră părinţii, de multe ori punând prietenii şi distracţiile pe primul loc în viaţa lor. Mulţi consideră că pot fi fericiţi şi singuri, că astfel vor avea mai multă libertate… De ce se fuge de familie?
Cu siguranţă, dacă oamenii ar fi mai apropiaţi de Dumnezeu şi ar ţine cont de poruncile Lui (“Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ”), ar preţui mai mult familia şi marea binecuvântare de a avea copii… Fiecare mamă ar descoperi o bucurie fără seamăn în maternitate şi fiecare copil ar găsi exact liniştea şi libertatea supremă alături de părinţii lui. Dar, desigur, libertatea este înţeleasă în mod greşit (susţinută de reclamele, filmele şi emisiunile josnice de la televizor); îndeosebi adolescenţii consideră că a fi liber înseamnă a putea fuma, a te îmbrăca cât mai ciudat şi decoltat, a-ţi petrece timpul în distracţii, înţelegând că răul îmbrăcat în sclipiri înseamnă binele… iar mama, îngrijorată şi mereu binevoitoare, devine cea „enervantă şi demodată”… Şi pe acest drum pornesc cei mai mulţi, plângându-se apoi mereu de nefericiri şi, la rândul lor, de rebeliunea copiilor lor.
Cred că cel mai important în legătura dintre părinţi şi copii este iubirea după modelul Maicii Domnului şi a Fiului ei. Mama să iubească necondiţionat, ca şi Maica Domnului, iar copilul să îşi iubească mama ca şi Hristos, care i-a purtat mereu de grijă. Sigur că suntem oameni şi greşim, de aceea este importantă înţelegerea celuilalt, căci nu există o regulă, ca mama să aibă mereu dreptate, sau doar copilul… Să nu uităm însă că fiecare mamă vrea binele copilului ei, chiar dacă binele înseamnă pentru fiecare altceva şi de multe ori ni se pare că binele părinţilor nu e bine pentru noi. Fiecare mamă rămâne veşnic mamă pentru copiii ei şi aşa trebuie să rămână şi iubirea dintre ei… Iar cele mai mari două piedici sunt îndepărtarea de Dumnezeu şi superficialitatea cu care ne trăim relaţiile familiale.

Liliana Popa

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010