Comoară de spiritualitate în haine româneşti

Slobozitu-s-au ficiorii Ţării Făgăraşului

Al patrulea an la rând s-au slobozit cetele de feciori din Ţara Făgăraşului de la satele lor spre cetatea Făgăraş, pentru a împodobi oraşul de sărbătoarea Sfântului Ioan cu straiele tradiţionale ale fiecărei vetre de sat. Acest moment tradiţional românesc s-a împlinit şi anul acesta cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului nostru Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, în găzduirea aleasă a Părintelui protopop Ioan Ciocan şi cu sprijinul Primăriei municipiului Făgăraş.

După datina creştinească cu mic, cu mare, făgărăşenii s-au adunat mai întâi creştineşte spre a participa la Sfânta Liturghie, oficiată de Părintele mitropolit împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, prăznuindu-l pe Marele Proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, ocrotitor al catedralei Ţării Făgăraşului. Între timp, sosit-au şi preoţii de pe sate alături de întâistătătorii fiecărei comune, fiecare cu ceata lui, pentru că şi ei l-au prăznuit la vetrele lor pe Sfântul Ioan, săvârşind rânduielile praznicului în mijlocul comunităţii. După cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfinţiei Sale şi binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, cetele, grupate pe comune, avându-i în frunte pe preoţi şi primari, au pornit în alai mare de bucurie şi sărbătoare spre piaţa din centrul Făgăraşului, unde prin osârdia Primăriei Făgăraş a fost amenajată o scenă.
Fost-a apoi cuvântul de bun venit al întâistătătorului gospodar al oraşului Făgăraş, primarul Sorin Mănduc, care a mulţumit cu drag şi bucurie în primul rând Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, cel care a iniţiat în 2007 această zi de sărbătoare tradiţională, dar şi tuturor celor care fac posibilă continuarea obiceiului. Părintele mitropolit le-a vorbit din adâncul inimii tinerilor cetaşi, îndrumându-i să ducă vrednicia costumelor pe care le poartă şi în viaţa lor de peste an, întemeindu-şi cu cinste familii serioase, cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
Ficiorii şi fetele lor au fost apoi invitaţi să urce pe scenă, pentru a-şi prezenta fiecare colinda specifică sau jocul tradiţional. Bucurat-au privirea şi încântat-au urechea ascultătorului 35 de cete de feciori şi fete, în mai bine de două ceasuri de comuniune prin cântec de colinde şi joc popular românesc, îmbinare minunată de credinţă, poezie şi măiestrie artistică a costumelor.

Pr. Marius Corlean

Parada cetelor din Tara Fagarsului

Haina care îl face pe om

Se spune că nu haina îl face pe om. Şi aşa este. Există însă şi o haină care îl schimbă pe om: costumul popular. Am simţit de mai multe ori acest lucru purtând haine tradiţionale, iar părerea îmi este întărită parcă şi mai mult de parada cetelor de feciori făgărăşene. Costumul popular îţi impune o ţinută elegantă, îţi ţine spatele drept şi îţi oferă o poziţie demnă. Purtând hainele străbunicilor noştri – oameni vrednici, cu credinţă tare, care se raportau în toate aspectele vieţii la Creatorul şi Atotţiitorul Dumnezeu, primim şi noi cel puţin o fărâmă din spiritualitatea ţăranului de altădată. Costumul popular scoate la suprafaţă tot ce e mai bun în fiecare dintre noi, adică chipul lui Hristos care există în tot omul. De aceea tinerii îmbrăcaţi româneşte sunt extraordinar de frumoşi. Deşi uneori mai vezi câte o combinaţie nefericită, de genul „armonizării” cămeşii şi pieptarului cu un fular „Steaua” sau cu un cercel în nas – strigăt al durerii adolescentine, haina populară alungă parcă toate patimile care urâţesc sufletul, atât de vizibile în alte circumstanţe. Iar cei care îşi lasă „ţoalele” la modă pentru straiele bunicilor, se curăţesc parcă şi ei, ca printr-un botez al albului pur, nelipsit din haina românească.


Există multe voci care condamnă, pe drept cuvânt, scăldarea tradiţiei într-o cantitate cam mare de alcool, amestecarea jocului cu balurile asezonate de multe manele şi alte tendinţe care strică autenticitatea obiceiurilor. Cred însă că în această lume – tot mai lipsită de orice reper, constrângere sau moralitate – organizarea tinerilor într-o ceată care le impune anumite reguli de disciplină şi ascultare, învăţarea jocului românesc – atât de curat, lipsit de vulgaritate sau senzualitate -, cât şi purtarea costumului popular, ne ţin încă în legătură cu un sistem de valori autentice, care ne oferă nădejdea că ne putem îndrepta.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 36 - ianuarie 2010