Cu dragoste, pelerini la Sfântul Spiridon

„Bucură-te că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te că al tău trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te că încălţămintele tale slujesc ca dovadă“

(Icosul al 6-lea din Acatistul Sfântului Spiridon)

Aflată în centrul vechi al oraşului Corfu, din Grecia, impunătoarea biserică ce adăposteşte moaştele Sfântului Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, te cheamă, cu dragoste, să-i treci pragul. E o biserică primitoare şi răcoroasă, o oază de linişte şi bucurie în mijlocul lumii tumultoase. Cu paşi timizi, ne îndreptăm spre încăperea micuţă din dreapta altarului, unde Sfântul îşi aşteaptă pelerinii cu braţele deschise.

„Sfântul călător”
Sentimentele şi emoţiile pe care le încearcă un biet pelerin la atingerea frumoasei racle argintate ce îl adăposteşte pe Sfântul Spiridon nu pot fi descrise în cuvinte. Sunt momente unice de bucurie nespusă, momente când găsim răspunsuri la problemele ce ne preocupă şi mai ales momente în care ne dorim să fim mai buni, mai iertători, pentru a ne învrednici de Împărăţia lui Hristos.
Ştiam că Sfântul Spiridon, izvor de mir şi flori veşnice, se afla chiar în faţa noastră, în racla sa frumos împodobită, şi că ne asculta rugăciunile. Când îndrăzneşti, cu frică şi cutremur, să ridici capul spre icoana sa făcătoare de minuni din spatele raclei, îţi dai seama că Sfântul te priveşte, cu ochii trişti şi larg deschişi.
Minunile săvârşite de el, ştiute şi neştiute, sunt nenumărate; drept mărturii stau zeci de tăbliţe de mulţumire din partea celor vindecaţi, care împodobesc această icoană. Sunt credincioşii care s-au rugat Sfântului şi au simţit puterea sa tămăduitoare: bolnavi de cancer, inimă, arterite, femei care nu puteau zămisli prunci cu niciun ajutor al medicinii... şi lista ar putea continua, ştiută doar de bunul Dumnezeu.
Spre deosebire de alte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon nu sunt răspândite în întreaga lume. Sfântul este "întreg" şi stă şi azi aşezat pe tron, în raclă, încă din veacul al IV-lea. Însă faptul cel mai impresionant este că sfintele moaşte dispar uneori din raclă, mergând la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi împlinindu-le cererile. Există mai multe dovezi şi mărturii despre aceste călătorii pe care le face sfântul: clericii şi credincioşii au observat adesea că, pentru perioade scurte de timp, trupul Sfântului lipseşte din raclă, iar atunci când revine, este cald şi prăfuit. De asemenea, papucii Sfântului sunt schimbaţi în fiecare an, deoarece se tocesc, putându-se vedea pe ei urme de praf şi de iarbă. De aici şi numele de „sfântul călător“. O dată pe an, trupul întreg al Sfântului este dezbrăcat de veşmintele de ierarh şi îmbrăcat cu altele noi, iar veşmintele vechi se taie şi se împart bisericilor ortodoxe din lume.
Ne-am luat rămas bun cu greu de la Sfântul Spiridon, ca de la un prieten drag, dar cu imaginea sa în suflet şi cu certitudinea că ne va veghea în fiecare clipă!

Patronul spiritual al insulei
De la mic la mare, credincioşi sau mai puţin credincioşi, locuitorii insulei Corfu au o extraordinară dragoste şi râvnă faţă de sfântul lor ocrotitor: îi cer ajutorul în orice împrejurare şi îl cinstesc cu mare evlavie, având numeroase praznice dedicate minunilor sale. Chiar şi ocupanţii veneţieni ai insulei Corfu au avut un respect deosebit pentru Sf. Spiridon, el făcând minuni care au salvat insula de ciumă (secolele XVI-XVII). Drept dovadă de cinstire, veneţienii l-au îmbrăcat pe Sfânt cu veşminte cusute cu fir de aur, dar a doua zi au găsit moaştele sale îmbrăcate în aceleaşi veşminte smerite, iar straiele pe care aceştia i le dăruiseră erau lângă raclă.

Procesiunile Sfântului Spiridon
Întrucât Sfântul Spiro sau Spiros (cum îl numesc grecii) a salvat insula de mai multe ori de diferite ameninţări, în fiecare an au loc o seamă de procesiuni cu moaştele sale, pe străzile oraşului Corfu, pentru comemorarea acelor zile. Prima procesiune are loc în Duminica Floriilor, amintind de salvarea insulei de o ciumă devastatoare în anul 1630. Cea de-a doua procesiune, împreună cu scoaterea Epitafului, are loc în Sâmbăta Mare şi aminteşte de o mare foamete, care a încetat prin mijlocirea Sfântului. La sfârşitul procesiunii, moaştele rămân afară pentru a fi cinstite de credincioşi până în ziua a treia a Paştilor. A treia procesiune are loc pe 11 august, amintind de anul 1716, când insula a fost cruţată după un îndelungat asediu al turcilor. Ultima procesiune se desfăşoară în prima duminică din noiembrie, în amintirea salvării insulei după o a doua epidemie de ciumă, petrecută în 1673.

Cine a fost Sfântul Spiridon?
Sfântul Spiridon s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru. În tinereţe a fost păstor de oi, s-a căsătorit, a avut o fiică pe nume Irina, dar a rămas de timpuriu văduv. A îmbrăcat apoi schima monahală, devenind peste câtva timp episcop al Trimitundei. În timpul împăratului Maximian (295), Sfântul Spiridon a fost arestat şi exilat.
În anul 325, el a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a reuşit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, prin săvârşirea unei extraordinare minuni: pentru a explica unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi, Sfântul a luat în mână o cărămidă, arătând că este formată din trei elemente esenţiale (foc, pământ şi apă). Acestea, deşi distincte, formează un tot unitar: cărămida. Astfel se poate explica şi învăţătura Sfintei Treimi, păstrând, evident, proporţiile: trei Persoane distincte, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt formează o singură Fiinţă, un singur Dumnezeu. În timp ce explica toate acestea, s-a petrecut minunea: acea cărămidă din mâna Sfântului s-a transformat pe loc în pământ, din care a ieşit foc şi apă. Minunea a confirmat prin urmare ceea ce a spus sfântul, uimind pe toţi care au asistat.
O altă minune a Sf. Spiridon, în vremea când era episcop al Trimitundei, o regăsim în Pateric. Fiind un om foarte smerit, Sfântul a continuat să pască oile şi după ce a fost numit episcop. Într-o noapte, tâlharii au venit pe furiş la stână, dar Dumnezeu, Cel ce păzeşte pe păstor, le păzea şi pe oi. Astfel, din senin, tâlharii s-au trezit legaţi de o putere nevăzută. Când s-au revărsat zorile, păstorul – episcopul Spiridon – a venit la stână şi, găsindu-i cu mâinile legate, a cunoscut ce minune s-a făcut. Rugându-se lui Dumnezeu, i-a dezlegat pe tâlhari. Le-a ţinut apoi un cuvânt de învăţătură, pentru a-i convinge să îşi câştige traiul din muncă cinstită, iar nu din furt, dăruindu-le la sfârşit un berbec, pentru osteneala privegherii din timpul nopţii.
Minunile sale au fost multe, chiar din timpul vieţii: salvarea insulei de secetă şi foamete, vindecarea împăratului Constanţie de o boală gravă, readucerea la viaţă a unui copil şi multe vindecări. Sf. Spiridon a plecat la Domnul tot în insula Cipru, în anul 348, fiind mutat după căderea Constantinopolului (1453) în Serbia şi ulterior în Corfu.
Sfinte Ierarh Spiridon, ales fiu al Luminii şi stea călăuzitoare pe drumul mântuirii, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Diac. Claudiu şi Roxana Păun

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 32 - septembrie 2009