Pagini

joi, 6 august 2009

Biserica „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” din Gura Văii

Aşezat la poalele Munţilor Făgăraş, între Recea şi Breaza, satul Gura Văii se înalţă pe „o uşoară culme de lut”, „de-a lungul unui pârâu de munte, umbrit de arini”, după cum consemna Nicolae Iorga. Localitatea este locul naşterii lui Ion Gavrilă-Ogoranu, lider al mişcării de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului, dar şi al altor luptători anticomunişti, şi a avut de-a lungul timpului oameni dârzi şi credincioşi.


Istoria vieţii religioase
Satul este pentru prima dată atestat documentar în sec. XVI, numele lui fiind vreme de secole Netotu; abia în timpul regimului comunist denumirea a fost schimbată în Gura Văii. Locuitorii au fost la început ortodocşi, ca toţi românii din Ardeal. Trecând mai întâi prin acţiunea de calvinizare la care au fost supuşi de către autorităţi, iar apoi prin presiunile de catolicizare, satul a devenit greco-catolic în jurul anului 1700. Localnicii au avut o perioadă în care s-au întors la Ortodoxie, apoi iarăşi au îmbrăţişat uniatismul, rămânând astfel până în 1948 când, asemenea roţii care se întoarce, s-au reîntors în Biserica Ortodoxă forţaţi de regimul comunist. După 1990, când au dobândit libertate religioasă, au rămas însă fideli Bisericii strămoşeşti.

Biserica
În sat a existat mai întâi o biserică din lemn, pe locul numit până astăzi Dealul bisericii. În anul 1866 a fost zidită biserica actuală, de mari dimensiuni, care poartă hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie. Lăcaşul de cult, cu fundament de piatră şi ziduri de cărămidă, a fost ridicat cu contribuţia sătenilor.
Din istoria bisericii a fost consemnat faptul că, în 1917, autorităţile maghiare au dispus confiscarea clopotului mare şi topirea lui pentru a fi folosit la fabricarea tunurilor. Sătenii emigraţi în Statele Unite în acele timpuri au aflat însă despre această mare durere a satului şi, după încheierea Primului Război Mondial, au trimis banii necesari pentru a cumpăra un alt clopot.
Lăcaşul de cult nu este pictat. El a fost zugrăvit în 1943, păstrând şi astăzi modelul de cer înstelat, iar icoanele de pe catapeteasmă au fost realizate de pictorul Ioan Căzilă.
În ultimii ani exteriorul bisericii a fost renovat, ferestrele au fost schimbate cu geamuri de tip termopan, iar acoperişul a fost înlocuit cu ţiglă metalică.

Mănăstirea
Şi la Gura Văii, ca în mai toate satele „de sub munte”, a existat o mănăstire. Ca şi celelalte aproape 200 de mănăstiri din Ardeal, ea a fost distrusă la ordinul generalului Buccow, constituind o piedică în impunerea greco-catolicismului în rândul românilor. Înainte de a fi arsă din temelii, comandatul însărcinat cu acest ordin a permis călugărilor să păstreze cărţile, icoanele şi mobilierul. O parte dintre ele se află şi astăzi la biserica din sat.

Rezistenţa anticomunistă
Aşezarea, astăzi liniştită şi adesea parcă pustie, nu lasă să se ghicească luptele şi suferinţele care au animat-o în secolul trecut. Părintele paroh Bogdan Dîngă ne-a vorbit însă despre mândria pe care o au sătenii pentru istoria lor. În lucrarea sa „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, Ion Gavrilă Ogoranu prezintă o listă cu persoanele implicate în rezistenţa anticomunistă, dintre care cele mai multe (29), sunt din satul său natal, Gura Văii. Pe lângă aceştia au mai fost mulţi alţii care i-au sprijinit moral şi material pe luptători, dar şi care i-au trădat şi au colaborat cu Securitatea fie pentru avantaje materiale, fie pentru că au fost constrânşi.
Satul Gura Văii a dat şi un număr mare de intelectuali, în frunte cu Ion Gavrilă Ogoranu, care prin activitatea lor au făcut cunoscut chiar şi peste hotare numele localităţii lor natale.
Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu