Biserica „ Sf. Cuvioasă Parascheva“ din Grid

Satul Grid este cunoscut în întreaga ţară, în special datorită romancierului şi cineastului Grid Modorcea, care şi-a preluat prenumele literar după iubitul său sat natal, dar şi datorită corului de femei numite „bocitoare”, cunoscute românilor de la festivalurile de muzică populară la care au participat, printre care şi „Cerbul de Aur”. Despre istoria Gridului şi a lăcaşului său de cult ne vorbeşte părintele paroh Iulian Avram:

La hotarul dintre două „ţări“
Satul Grid este un sat mărginaş al fostului judeţ Făgăraş, care face graniţă între două ,,ţări”, Ţara Oltului şi Ţara Bârsei, şi este aşezat pe ambele părţi ale unui pârâu numit Valea Gridului, în partea de răsărit a Ţării Făgăraşului. Hotarul lui se mărgineşte cu hotarele satelor Vlădeni şi Ţânţari (azi Dumbrăviţa) – spre est, cu Veneţia de Jos şi Părău – înspre nord, cu Şercaia – spre apus, iar spre sud cu hotarul satului Vad. De la Făgăraş, fosta capitală de judeţ, până la Grid sunt 21 km, iar de la Şercaia, cu piciorul, drumul se parcurge într-o oră.
Acest sat este destul de vechi (1450), iar numele lui nici până azi nu se ştie cum a apărut. Probabil vine de la un nume de persoană, după cum afirmă anumite surse istorice. În anul 1850 în sat se găseau 230 de case, din care 105 erau din lemn, lipite cu pământ şi acoperite cu paie. În anul 1941 s-a ajuns la 297 de case, iar casele de lemn au dispărut.

Biserica şi şcoala, baza vieţii spirituale
Viaţa spirituală a satului s-a desfăşurat în cadrul celor două instituţii tradiţionale: şcoala şi biserica. Clădirea şcolii vechi – azi dărâmată – s-a edificat între anii 1860-1869; în 1938 localul vechi a fost dărâmat, iar pe locul acela s-a clădit o şcoală nouă, cu patru săli de clasă, atelier, birou şi locuinţă pentru director.
Biserica parohiei ortodoxe are hramul Sf. Cuvioasă Parascheva şi a fost zidită pe la anul 1641, date conţinute într-un document găsit sub tabla care acoperă turnul. La data zidirii ei, biserica a avut lungimea de 5 metri, cu altar cu tot (acesta avea 2,5 metri). Cupola s-a făcut din piatră de Crisbav şi se păstrează şi astăzi deasupra altarului; altarul avea două uşi, una împărătească şi alta în partea de miazănoapte. Pictura a fost executată de pictorul Ioan Dako din Braşov, însă ea s-a păstrat numai până în anul 1898.
Datorită măririi numărului de credincioşi, lăcaşul de cult a fost extins prin trei alungiri succesive de: 5 metri în anul 1748, 5 metri în anul 1802 şi 4 metri în anul 1898, când a fost adăugat şi turnul clopotniţei, care se vede şi astăzi.

Cedată greco-catolicilor
La sfârşitul sec. al XVII-lea, peste credincioşii ortodocşi din Ardealul strămoşesc s-a abătut teroarea imperială de la Viena, care prin minciuni şi înşelăciune a făcut posibilă nefericita trecere la unirea cu Roma a unei mari părţi dintre românii ardeleni ai acelor vremuri. În aceste condiţii şi în urma marilor presiuni care au fost făcute (fapte de care nu vrem să ne aducem aminte, dar pe care istoria le-a consemnat), biserica din Grid este cedată parohiei unite, ortodocşii fiind nevoiţi să-şi găsească un alt loc în care să-şi poată săvârşi slujbele bisericeşti, ceea ce au şi făcut, amenajâdu-şi o bisericuţă din lemn, apoi între anii 1857-1865 construind o biserică din piatră şi cărămidă. Deşi mare şi frumoasă, din cauza deplasărilor de teren ea a avut nevoie de mai multe consolidări de-a lungul anilor, iar în urma cutremurului din 1940 nu a mai rezistat.

Revenirea la Ortodoxie
În 1948 s-a anulat actul mincinos de unire cu Roma (de la 1700), iar credincioşii aflaţi în rătăcire s-au întors la sânul Bisericii strămoşeşti ortodoxe împreună cu lăcaşul de cult, care astfel a revenit în patrimoniul Ortodoxiei.
Astăzi, biserica este într-o stare de întreţinere bună, ca urmare a renovărilor făcute în ultimele decenii; a fost pictată în anul 2008, acoperişul a fost refăcut, iar încălzirea este asigurată de un sistem de încălzire centrală.
Parohia pe care, din mila lui Dumnezeu, o păstorim, are o pondere de 90% din totalul populaţiei satului, aproximativ 110 case din cele 124 existente, din care aproape jumătate (48), sunt locuite de văduve şi văduvi trecuţi de 70 de ani, ale căror venituri sunt la limita subzistenţei, însă care sunt silitori spre a ajunge la limanul cel bun, acolo unde pe toţi ne aşteaptă Ziditorul ca să ne dea răsplata: Împărăţia lui cea cerească. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. paroh Iulian Avram

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 30 - iulie 2009