Sfântul Serafim din Viriţa (1866-1949) – ocrotitorul comercianţilor ortodocşi

Dacă în România cuvântul stareţ îl desemnează pe cel care conduce administrativ sau economic o mănăstire, în Grecia sau în Rusia stareţul este un părinte duhovnic îmbunătăţit, iluminat de Duhul Sfânt, care organizează viaţa duhovnicească a unei mănăstiri. Spiritualitatea ortodoxă rusă este caracterizată prin tradiţia stareţilor sau a părinţilor duhovniceşti. Aceştia aveau un rol decisiv în viaţa Bisericii, prin povăţuirea ierarhilor, a monahilor din obşte, a clericilor şi a mirenilor. Principalele centre ale stareţilor ruşi sunt Lavra Pecerskaia din Kiev, Lavrele Varlaam şi Solovăţ din nordul Rusiei, Lavrele Sarov – Diveevo şi Optina, Lavra Sfântului Alexandru Nevski din Sankt Petersburg şi Lavra Sfântului Serghie din Radonej. Stareţii erau oameni harismatici, mari nevoitori, practicau rugăciunea neîncetată, erau văzători de Dumnezeu, rugători împreună cu sfinţii şi călăuzitori pentru credincioşi. Unul dintre aceşti Bătrâni duhovnici, care a ajutat poporul rus în timpul prigoanei comuniste, a fost stareţul Serafim din Viriţa.

Anii copilăriei şi ai tinereţii. Sfântul Serafim s-a născut în 1866 în satul Ceremovski din regiunea Iaroslav. La Botez a primit numele Vasile. Părinţii săi, Nicolae şi Hionia Muraviev erau ţărani evlavioşi şi au reprezentat pentru fiul lor modele de creştini ortodocşi practicanţi. De la ei, tânărul Vasile a învăţat să se roage, să postească, să citească din scrierile sfinte şi să participe la Sfânta Liturghie prin Împărtăşirea cu Trupul lui Hristos.
Când avea numai 10 ani, tatăl său a adormit întru Domnul. Astfel, el a devenit cel care trebuia să câştige bani şi să aibă grijă de mama lui. Un vecin l-a luat pe Vasile cu el la Sankt Petersburg şi i-a găsit o slujbă ca vânzător într-o prăvălie. Banii pe care îi primea ca salariu îi împărţea în trei: cea mai mare parte o trimitea mamei lui, o altă parte o dădea ajutor pentru oamenii nevoiaşi şi pentru construirea bisericilor şi partea cea mai mică o păstra pentru nevoile lui. A avut un moment în care a dorit din toată inima să devină monah şi a mers la Lavra Sfântului Alexandru Nevski să discute cu stareţul de acolo. Acesta l-a sfătuit să nu facă voia lui, ci să rămână în lume, să facă fapte bune, să se căsătorească, să-şi întemeieze o familie, să-şi crească copii şi, apoi, cu îngăduinţa soţiei sale, să meargă la mănăstire.

Viaţa de mirean. Familial, a făcut ascultare de sfatul pe care l-a primit de la stareţ şi în anul 1890 s-a căsătorit cu Olga Ivanovna. Au avut 2 copii, pe Nicolae şi pe Olga. După ce fetiţa a murit, cu blagoslovenie din partea părintelui lor duhovnic Varnava, au urmat drumul înfrânării în viaţa de familie. De asemenea, pe lângă postul din zilele de miercuri şi vineri, au adăugat şi postul din ziua de luni. Alături de participarea la diferite acte de filantropie, la slujbele Bisericii, familia Muraviev organiza de praznicele împărăteşti ale Maicii Domnului şi ale Sfinţilor mese cu mâncăruri, la care îi invita pe săracii înfometaţi.
Profesional, tânărul Vasile a reuşit să avanseze până la funcţia de responsabil şef la magazinul la care lucra. Aceasta s-a datorat memoriei sale uimitoare, inteligenţei şi spiritului practic în administrarea afacerilor. După ce s-a căsătorit, a reuşit să îşi deschidă propriul magazin, care se ocupa cu livrarea şi vânzarea blănurilor. Datorită experienţei şi legăturilor negustoreşti acumulate, tânărul comerciant a reuşit să-şi extindă afacerea în exterior, în ţări precum Germania, Anglia, Austro-Ungaria. Astfel, Sfântul Serafim poate reprezenta un ocrotitor şi un model de urmat pentru comercianţii ortodocşi din vremurile noastre. El îşi alegea cu atenţie colaboratorii şi, întotdeauna, voia ca aceştia să fie ortodocşi credincioşi. Din această cauză, legătura dintre patron şi angajaţi era caracterizată de duhul iubirii creştine. De asemenea, ziua de lucru începea şi se încheia cu rugăciune. În zilele de sărbătoare, magazinul era deschis doar patru ore, după Sfânta Liturghie şi existau trei zile în care nu se lucra deloc, la trei sărbători mari. Astfel, în zilele de sărbătoare afacerile familiei Muraviev încetau definitiv.

Viaţa de monah şi stareţ. În ultima călătorie pe care a făcut-o datorită schimburilor comerciale în Grecia, după ce a vizitat Sfântul Munte Atos, Vasile a hotărât că a venit vremea să ia calea monahismului şi a slujirii aproapelui. După ce a luat blagoslovenie de la duhovnic şi după ce s-a sfătuit cu soţia lui, Vasile a fost tuns în monahism cu numele de Varnava la Lavra Sfântului Alexandru Nevski, în anul 1920. Soţia lui a intrat şi ea în monahism, primind numele de Cristina-Serafima la mănăstirea Novodevicie.
Lucrarea lui Dumnezeu cu plăcutul Lui Varnava, în acele vremuri de mare teroare, a fost aceea de martiriu prin ajutorarea credincioşilor, nu de mucenicie prin sânge. În jurul lui, au fost omorâţi sau închişi pentru mărturisirea credinţei ortodoxe 8100 de ierarhi, preoţi, monahi, fără a-i socoti pe mireni. Dacă înainte de 1918 în Sankt Petersburg existau 790 de biserici, 1700 de preoţi, 16 mănăstiri şi 1629 de monahi, în iunie 1941 mai existau doar 8 biserici, iar mănăstirile fuseseră închise toate.
După ce a parcurs toate treptele ascultării, părintele Varnava a primit în anul 1926 marea schimă îngerească. A luat un nou nume – Serafim – în cinstea Sfântului Serafim din Sarov, la care avea mare evlavie. In momentul în care a fost numit stareţ, a început să izvorască roadele Duhului Sfânt – dragoste, discernământ, tămăduire de boli, înainte vedere, profeţii - şi astfel i-a ajutat pe creştinii care aveau nevoie de întărire în credinţă.

Sfântul din Viriţa. În Biserica Rusă duhovnicul şi cel care se spovedeşte stau în picioare în faţa analogului cu icoană şi cruce. Sfântul Serafim stătea la spovedanie pe podeaua de piatră, chiar şi două zile şi două nopţi fără întrerupere. Acest fapt a făcut să se îmbolnăvească la picioare. Medicii i-au recomandat să meargă la Viriţa, unde clima era mai blândă. Aici a construit biserici vii în inimile oamenilor şi a adormit întru Domnul în 3 aprilie/ 21 martie 1949. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii "Icoana din Kazan" din Viriţa şi de atunci localitatea a devenit loc de pelerinaj. Sfântul Serafim a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă în august 2000, cu ziua de prăznuire pe 21 martie.

Eufemia Toma

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 28 - mai 2009