Părinţi inteligenţi (4): Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Continuăm serialul dedicat formării de „părinţi inteligenţi”. Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, atrage atenţia asupra modului defectuos în care se face educaţia contemporană şi pledează pentru trecerea de la „părinţi buni” la „părinţi inteligenţi”; în acest sens vorbeşte despre şapte deprinderi ale celor dintâi, care trebuie transformate. În numărul acesta, a patra dintre ele.

Învăţaţi-i să nu se teamă de insuccese
Părinţii buni educă inteligenţa logică a copiilor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copiii voştri să îşi propună diverse obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale – dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Mulţi pierd pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici sau umilinţa de a-şi recunoaşte greşelile. Părinţii inteligenţi sunt în stare să le spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă” sau „Am nevoie de tine. Ei sunt puternici în convingerile lor, dar suficient de flexibili pentru a-şi admite fragilitatea. Părinţii inteligenţi dovedesc că florile cele mai frumoase apar după iarna cea mai grea.
Părinţii care nu au curajul să-şi recunoască greşelile nu-şi vor învăţa niciodată copiii să-şi înfrunte propriile greşeli şi să înveţe din ele. Dacă ei afirmă că fac totul bine nu-şi vor învăţa niciodată copiii să-şi depăşească eşecurile.
Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa niciodată copiii cum să abordeze aroganţa. Dacă nu-şi dezvăluie temerile vor avea mereu dificultăţi în a-şi învăţa copiii să găsească în pierderi ocazii de a fi mai puternici, de a căpăta experienţă.

Bătrâneţea emoţională
Dacă sunt mereu intimidaţi în faţa nereuşitelor şi greutăţilor, copiii îşi vor hrăni prin aceste metode negative complexul de inferioritate, ceea ce le scade respectul de sine. Ei vor deveni astfel incapabili să facă faţă greutăţilor vieţii, iar această suferinţă îi va îmbătrâni emoţional. Cum se manifestă această îmbătrânire emoţională? Prin incapacitatea de a se bucura de frumos şi o înclinaţie puternică de a se lamenta permanent. Multe persoane se plâng mereu de felul în care arată, de îmbrăcăminte, de prieteni, de lipsa banilor sau chiar de faptul de a se fi născut, tocmai din această cauză.
Lamentarea permanentă este îngrăşământul suferinţei emoţionale, iar capacitatea de a mulţumi este combustibilul fericirii. Tinerii care devin maeştri în a se plânge au un mare dezavantaj în viaţă.

Bucuria lucrurilor mărunte
Învăţaţi-vă copiii să găsească în lucrurile mici motive majore de fericire. O persoană superficială din punct de vedere emoţional are nevoie de evenimente mari ca să se bucure; o persoană profundă găseşte bucurie în lucrurile ascunse, în fenomene aparent imperceptibile: mişcarea norilor, dansul fluturilor, îmbrăţişarea unui prieten sau a persoanei iubite, zâmbetul prietenos al unui necunoscut.
Fericirea nu este opera întâmplării, fericirea vine prin exerciţiu. Antrenaţi-vă copiii pentru a fi excelenţi observatori. Ieşiţi pe câmp sau în grădină, faceţi-i să urmărească deschiderea unei flori şi descoperiţi cu ei frumosul invizibil. Simţiţi cu ochii voştri lucrurile frumoase care vă înconjoară.
Faceţi-i pe tineri să aprecieze momentele simple, forţa care izvorăşte din pierderi, siguranţa care răsare din haos, măreţia care emană din gesturile mici. Munţii sunt formaţi din particule nevăzute de nisip.

A consemnat Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 27 - aprilie 2009

Vedeţi şi:

• Părinţi inteligenţi (1)
• Părinţi inteligenţi (2)
• Părinţi inteligenţi (3)