Părintele Teofil, octogenar

Unul din stâlpii Ortodoxiei româneşti a împlinit pe 3 martie 80 de ani. O viaţă dedicată lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi semenilor. Cu un suflet şi o logică impecabile, îi mângâie (chiar şi atunci când îi dojeneşte) pe cei care îi trec pragul: ucenici, prieteni, cunoştinţe sau pur şi simplu oameni care au nevoie de ajutor şi vin să îi ceară un sfat. Unii dintre ei, căutători de spectaculos, nu de mântuire, spun: „apăi am fost şi nu mi-a spus despre ce o sa mi se-ntâmple”. Fiecare mare duhovnic îşi exercită misiunea divină aşa cum a primit-o, iar aceşti oameni nu vor să priceapă că povaţa şi binecuvântarea cerută constituie rampa de lansare spre Dumnezeu. Mângâierea este percepută sau nu, în funcţie de curăţenia inimilor receptoare.
Nu am putere să strig cât este de bun Părintele Teofil. Oameni buni, să-l căutăm cât mai este aici. Ne spune că „cei care mă caută şi mă ascultă, mă consideră un duhovnic mare, cei care mă caută şi nu mă ascultă – un duhovnic mic, iar cei care nu mă caută consideră că sunt un om de nimic. Cei care mă critică nu-mi iau nimic din ceea ce am, cei care mă laudă nu-mi adaugă nimic la ceea ce am.”
Părintele Cornel Urs din Făgăraş („unul dintre cei mai importanţi predicatori contemporani”, cum îl numeşte Părintele Teofil), i s-a adresat recent cu: „Să trăiţi, părinte academician! De ce nu? Aveţi publicate 36 de cărţi, una în 7.000 de exemplare, altele traduse în străinătate.” Părintele Teofil a refuzat titulatura, iar părintele Cornel a concluzionat: „Nu doreşte să devină academician, dar eu consider că i se cuvine; aştept să-l propună cineva.”
Străvăzător cu duhul, cult, poliglot, aplecat la maxim asupra neputinţei omeneşti, Părintele Teofil este unul dintre puţinii contemporani ce ţine pe umeri poporul român.

Călin Pisoiu, Făgăraş

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 26 - martie 2009