Cuvinte veşnice

Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post (Marcu 9,29)

Ne aflăm în vremea Postului Mare, într-o perioadă în care Biserica ne cheamă să scăpăm de patimi şi să ne împodobim sufletele cu virtuţi. Domnul nostru Iisus Hristos a postit timp de patruzeci de zile şi ne-a învăţat şi pe noi practica postului. Dar trebuie să fim cu băgare de seamă căci dacă Însuşi Dumnezeu a fost ispitit de diavol în vremea postului şi vicleanul nu s-a ruşinat de atotputernicia lui Dumnezeu şi a avut această îndrăzneală, nici pe noi nu ne va ocoli ispititorul în această vreme a postului.
Citind din Epistolele Sfântului Apostol Pavel, observăm că adeseori viaţa duhovnicească a creştinului este asemănată cu o arenă de luptă, pe creştini numindu-i ostaşi ai lui Hristos. Fiecare dintre noi suntem chemaţi să ducem un război nevăzut. „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.“ (Efes: 6,12) iar armele în această luptă sunt de asemenea arme nevăzute, arme duhovniceşti. Deşi suntem în trup, nu ne luptăm trupeşte (II Cor:10,3). Apostolul ne învaţă să fim încinşi cu adevărul, îmbrăcaţi în platoşa dreptăţii, având coiful mântuirii iar în mâini purtând scutul credinţei şi sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu (conf. Efeseni 6, 14-18).
În lupta pe care o ducem cu puterile întunericului avem mare nevoie de rugăciune şi de post. Acest lucru ne învaţă Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Iată împrejurarea în care au fost rostite aceste cuvintele veşnice pe care vi le propunem spre meditaţie. La întoarcerea Sa de pe muntele Tabor, acolo unde a avut loc Schimbarea la Faţă, Mântuitorul a fost întâmpinat de o mulţime de oameni care se sfădeau. Neînţelegerea a fost provocată de faptul că Ucenicii Domului care au rămas la poalele muntelui s-au arătat neputincioşi în faţa unui diavol care poseda un tânăr şi nu l-au putut alunga, nu au putut face nimic. Domnul Hristos, după ce i-a mustrat pe Ucenici pentru puţina lor credinţă, a poruncit duhului necurat să plece din acel tânăr şi l-a dat sănătos tatălui său. După aceasta Ucenicii L-au întrebat de ce ei nu au putut să alunge demonul iar Mântuitorul a răspuns: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post“ (Marcu 9,29).
Cunoscând importanţa acestor două arme în lupta noastră duhovnicească, rugăciunea şi postul, de-a lungul vremi Părinţii Bisericii au statornicit perioade de post şi sfinte slujbe. Biserica ne cheamă ca împreună să ne rugăm şi împreună să postim. Iată, acum ne aflăm în Postul Mare, perioadă în care membrii Bisericii postesc şi participă la rugăciunile Bisericii. Deci dacă în lupta noastră vrem să alungăm puterile şi ispitirile celui rău, avem nevoie de rugăciune şi de post. Cu rugăciunea şi cu postul să împlinim îndemnul Sfântului Apostol Pavel: Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat! (I Tim:6,12)

Pr. Ovidiu Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 26 - martie 2009