Sfânta Xenia din Sankt-Petersburg (1731- 1802) – sfânta smereniei

În numărul precedent am început ciclul Mărturisitorilor Contemporani ai Ortodoxiei din Rusia şi v-am istorisit pilda duhovnicească a Sfântului Ioan din Kronstadt şi a soţiei sale, Sfânta Elisabeta. Voi continua mărturisirea despre sfinţii contemporani ai pământului rusesc cu o sfântă de neînţeles pentru vremurile noastre. Este vorba despre Sfânta Xenia din Sankt-Petersburg. Am aflat pentru prima dată despre ea în anii studenţiei mele la Tesalonic, de la fraţi americani ortodocşi, care aveau mare evlavie la această sfântă şi care ştiau de pilda ei de la comunitatea rusă din oraşul în care vieţuiau.

Primii 26 de ani. Din păcate, nu există date sigure despre părinţii şi despre data naşterii sale. Am luat în considerare versiunea propusă de N. Jivotovâi, atât în ceea ce priveşte data naşterii Xeniei Grigorievna, cât şi în ceea ce priveşte data adormirii întru Domnul. Din datele sigure care există, şi anume faptul că a fost căsătorită cu colonelul Andrei Teodorovici timp de aproape patru ani, se poate deduce că provenea dintr-o familie de nobili sau funcţionari şi că fusese foarte bine educată. În familiile nobililor şi ale funcţionarilor ruşi, fetele învăţau limba franceză, broderia, aritmetica, economia, dansul, istoria şi geografia. De aceea, fericita Xenia a dobândit încă din copilărie o educaţie aleasă.
S-a căsătorit când avea 22 de ani şi jumătate cu Andrei Teodorovici Petrov, care cânta în corul de la curtea împărătesei Elisabeta Petrovna. Soţul fericitei Xenia a cumpărat o casă în cartierul numit Storona Petersburgului şi familia a trăit în pace, dragoste şi credinţă. Deoarece sfânta Xenia a ştiut ce înseamnă fericirea conjugală, ea răspunde repede rugăciunilor noastre legate de familie şi de cei apropiaţi. Aşa că vă îndemn să o pomeniţi în rugăciuni şi veţi vedea cât de grabnic este ajutorul ei!

Moartea soţului fericitei Xenia – moment de răscruce în viaţa ei duhovnicească. În anul 1755 în Petersburg a izbucnit o epidemie de tifos exantematic (manifestat prin temperatură foarte ridicată, convulsii şi erupţii pe piele), epidemie căreia i-a căzut victimă şi Andrei Teodorovici. Cu o oră înainte de adormire, bolnavul şi-a recăpătat cunoştinţa, a cerut un părinte, s-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, a binecuvântat-o pe soţia lui şi i-a spus: „Slujeşte-i Domnului Dumnezeului nostru, dă slavă numelui Său Atotputernic!”. Acea noapte a fost cea în care s-a produs schimbarea Xeniei Grigorievna – a încărunţit, a hotărât să renunţe la toată averea ei (casă şi bani – pe care i-a împărţit prietenilor şi săracilor), s-a îmbrăcat în uniforma acestuia şi a început o nouă viaţă – viaţa întru Hristos.

Sfânta Xenia – nebună pentru Hristos. Fericita Xenia face parte din categoria sfinţilor nebuni pentru Hristos. Ea a repetat în secolul al XVIII-lea, numit secolul despotismului luminat, faptele pustnicilor Bisericii Ortodoxe din vechime: sfânta Isidora (din secolul IV, Egipt), sfinţii nebuni pentru Hristos Serapion Sendonit, Visarion făcătorul de minuni, Toma, Simeon, Andrei (din Grecia) şi sfinţii Isaac, Vasili Blajenâi, Maxim, Lavrentie, Nikolai Koceanov, Prokofiev şi Ioan, Pelaghia Ivanova (din Rusia). Aceşti sfinţi au renunţat atât la bunurile materiale şi la confortul vieţii pământeşti, cât şi la un comportament social normal. Iarna şi vara umblau desculţi, iar cei mai mulţi dintre ei umblau şi dezbrăcaţi. De asemenea, încălcau cerinţele moralei şi normele etice stabilite de societate. Mulţi dintre nebunii pentru Hristos au primit darul înainte vederii, dar, din smerenie, au primit Nebunia, pentru ca oamenii să nu le atribuie lor darul, ci lui Dumnezeu.
După ce fericitei Xenia i s-a rupt uniforma, a umblat vara şi iarna cu o fustă şi o jachetă din pânză de in, cu un halat zdrenţuit şi cu o pereche de bocanci stâlciţi peste picioarele goale, umflate şi îngheţate de ger. Sfânta Xenia a renunţat la bani şi la casă, la îmbrăcămintea scumpă şi la modă, la poziţia în societate, iar în schimb a dobândit bogăţie sufletească, pe „omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit” (I Petru -3:4) şi un loc întru Împărăţia cea cerească. De asemenea, a suferit batjocuri şi injurii din partea multor semeni de-ai săi. Iar răspunsul sfintei consta în rugăciune neîncetată, deoarece există mărturii care spun că petrecea toată noaptea pe câmp în rugăciune, închinându-se până la pământ înspre cele patru părţi ale lumii. Ea obişnuia adesea să spună „Niciodată, în viaţă, să nu faceţi rău nimănui. Duşmanii şi răutatea omenească mă chinuie, mă fac să sufăr”.

Adormirea întru Hristos şi canonizarea. Sfânta a adormit întru Hristos în anul 1802. La slujba înmormântării, în cimitirul Smolensk, au participat mulţi credincioşi care o venerau pentru harismele ei duhovniceşti ca pe o sfântă. Pe lângă darul smereniei, sfânta a mai fost blagoslovită şi cu darul înainte-vederii. De multe ori, prin acest dar, sfânta i-a ajutat pe cei aflaţi în necazuri şi dureri, i-a protejat pe cei săraci şi i-a vindecat pe cei bolnavi. De aceea, după adormirea ei, lângă mormânt s-a construit un paraclis pentru a cinsti amintirea fericitei. Iar în anul 1988 patriarhul Pimen al Moscovei şi al întregii Rusii a canonizat-o ca „sfântă nebună pentru Hristos, grabnic ajutătoare şi făcătoare de minuni”. În Tomosul Sinodal de canonizare a acestei sfinte s-a hotărât ca ziua de prăznuire să fie în 24 ianuarie a fiecărui an bisericesc.
Placa de deasupra mormântului acestei fericite a lui Hristos consemnează următoarele date: „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. În acest loc a fost pus corpul neînsufleţit al roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, soţia cântăreţului imperial, cu gradul de colonel, Andrei Teodorovici. A rămas văduvă la vârsta de 26 de ani, a pribegit 45 de ani şi a trăit 71 de ani; îşi zicea Andrei Teodorovici. Cine m-a cunoscut să-mi pomenească sufletul pentru mântuirea sufletului său. Amin!”.

Eufemia Toma

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 25 - februarie 2009