Propolisul

Indicaţii generale: Propolisul este compus din răşini vegetale, ceară, uleiuri eterice, fier, cupru, zinc, mangan, la care se adaugă polen, flavonoide etc. Este folosit ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul este foarte apreciat. Este un bun stimulator al refacerii ţesuturilor, foarte util în vindecarea rănilor, tăieturilor, arsurilor, degerăturilor, sau în cicatrizarea operaţiilor. Propolisul vindecă mucoasa bucală şi stopează infecţiile la nivelul gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor.
Propolisul poate fi folosit ca atare, mestecat, înglobat în miere - mierea propolizată sau folosit la prepararea diferitelor unguente.

Moduri de folosire în funcţie de afecţiuni: Cel mai frecvent este folosită tinctura de propolis, la 100 ml alcool de peste 80 de grade se adaugă 20 g propolis mărunţit. Amestecul se pune într-o sticluţă şi se agită zilnic, timp de 14 zile după care se lasă la decantat şi se alege lichidul curat. Medicina a dovedit că tinctura de propolis este eficientă în tratarea tuturor bolilor infecţioase (30 picături/zi, într-un pahar cu ceai cald), combaterea tulburărilor de menopauză (10 picături pe zi, timp de un an), vindecarea inflamaţiilor prostatei (30 picături/zi), rinichilor şi ficatului (de două ori pe zi, câte 40 de picături - se repetă până la vindecare), în tratarea TBC-ului pulmonar (de trei ori/zi câte 30 de picături, completate cu inhalaţii - la o cană apă fierbinte se adaugă 100 picături de tinctură - de 2 ori pe săptămână), combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac şi tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picături puse în 100 ml lapte cald, remediu consumat zilnic, pe stomacul gol), reglarea tensiunii arteriale. La toate afecţiunile pielii, răni vechi, arsuri şi micoze, locurile bolna-ve se pot vindeca prin tamponare cu tinctură de propolis, aceasta având acţiune cicatrizantă.

Marilena Vlădoianu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 24, ianuarie 2009