Pagini

miercuri, 10 decembrie 2008

Planningul familial sau lupta contra vieţii nenăscute


Pentru că astăzi se cunosc mult mai bine atât efectele, cât şi riscurile aşa-numitei planificări familiale, Biserica (poate singura instituţie care proclamă apărarea vieţii umane sub toate aspectele ei) trebuie să-şi spună cuvântul cu privire la planificarea familială şi la contracepţie - una dintre metodele prin care se realizează planificarea familială. Metodele contraceptive ridică probleme foarte serioase atunci când sunt evaluate din perspectiva Revelaţiei şi a sensului vieţii umane, sau chiar din perspectiva consecinţelor reale (pe termen mai scurt sau mai lung) în viaţa de cuplu familial şi în viaţa femeii. Sunt ele, oare, nevinovate atunci când evaluăm viaţa umană mult mai profund decât din punct de vedere demografic şi social? La această întrebare încercăm să răspundem în cele ce urmează.

Ce este planningul familial?
Planningul înseamnă planificarea familiei, prin intervenţia umană, fizică, tehnică sau spirituală („naturală”) asupra procreării. El constă în aplicarea principiului sterilităţii voluntare sau contracepţiei.
Contracepţia a fost definită ca fiind orice comportament care face ca în raportul sexual să se împiedice unirea elementelor germinale şi apariţia concepţiei, întrucât contracepţia se poate obţine şi se săvârşeşte efectiv pe două căi, prin două metode - una tehnică şi cealaltă „naturală” - şi planningul este considerat de două feluri:
1. planningul tehnic, mecanic;
2. planningul „natural”
Planningul tehnic constă din orice intervenţie mecanică sau medicamentoasă prin care se împiedică concepţia, iar planningul „natural” (de care ne vom ocupa în numărul viitor) înseamnă evitarea concepţiei prin evitarea perioadei lunare de fecundaţie a femeii, respectiv prin metoda Ogino-Knaus, cunoscută sub denumirea „metoda calendarului”.

Planningul tehnic
Mijloacele concrete prin care se obţine planningul tehnic sunt:
- avortul, care este desigur cea mai barbară şi criminală metodă de contracepţie, despre care am mai vorbit;
- măsuri contraceptive propriu-zise. Acestea sunt fie practici care produc bariere mecanice sau chimice în calea fertilizării ovulului, fie metode chimic-medicamentoase care acţionează la nivel hormonal, fie metode care realizează sterilizarea prin intervenţii chirurgicale: sterilizarea feminină prin legarea trompelor uterine, sterilizarea masculină (vasectomia);
- măsuri contraceptive-contragestive (dispozitive intrauterine -steriletul, pilula de-a doua zi, implantările subdermice, contraceptive - de fapt contragestive - injectabile, pilule anticoncepţionale orale, pe bază de hormoni. Ceea ce nu ştiu cele mai multe dintre utilizatoarele acestor metode este faptul că aceste metode de planificare a naşterilor nu sunt anticoncepţionale, ci avortive: ele împiedică mişcarea şi fixarea în peretele uterului a ovulului fertilizat, provocând avorturi precoce. Cum avortul este un păcat greu, Biserica nu este de acord cu el, în orice moment s-ar produce.

Efectele contraceptivelor
Contraceptivele care acţionează la nivelul sistemului hormonal au consecinţe încă necunoscute în mod deplin, dincolo de obiectivul lor principal şi imediat. Ele nu sunt numai anticoncepţionale sau abortive, dar, după o anumită perioadă, pot face să se instaleze sterilitatea feminină prematură definitivă.
În ultimii 20 de ani s-au făcut studii serioase privind legătura dintre folosirea anticoncepţionalelor pe bază de hormoni şi cancerul de toate tipurile (nu numai mamar, uterin, ovarian, endometrial sau cervical).
În acord cu un studiu făcut de Agenţia Reuters, profesorul Dr. Aug. Berrington de la Cancer Research Institute din Oxford spunea că hormonii din pilula contraceptivă determină cancerul de col uterin.
Cercetări făcute pe mai multe femei bolnave au arătat că „femeile care utilizează pilula contraceptivă au un risc crescut de 10% de a se îmbolnăvi de cancer, la un an de la utilizare. Cu cât perioada de utilizare creşte, creşte şi pericolul îmbolnăvirii. Astfel, unei perioade de utilizare de 9 ani, îi corespunde un risc de 60%. Folosirea pilulelor măreşte şi riscul îmbolnăvirii cu diverşi viruşi (papilomavirus, virusul herpetic, virusul hepatitei C). Se ştie că papilomavirusul conduce, în cele mai multe cazuri, la apariţia cancerului de col uterin”.
Cercetările prezentate la a treia conferinţă europeană a cancerului de sân au arătat că riscul acestei maladii era cu 26% mai mare la utilizatoarele de contraceptive, în comparaţie cu femeile care nu utilizau pilulele. În acelaşi timp, femeile care luau pilulele de mai mult timp aveau un risc de până la 56% de a dezvolta această boală. Riscul cel mai mare la cancer de sân îl aveau femeile care utilizau pilulele din adolescenţă.
În Marea Britanie sarcina ectopică (extrauterină) constituie cauza cea mai des întâlnită a mortalităţii materne. Sir Liam Donaldson, consilier pe probleme medicale al guvernului Marii Britanii, a avertizat medicii britanici că un anumit tip de „pilulă de-a doua zi” (Levonelle şi Levonelle-2) determină o rată crescută a sarcinilor ectopice.
Acestea sunt câteva exemple care ne fac să gândim altfel la metodele folosite în mod curent şi la noi în ţară în vederea planificării naşterilor şi a contracepţiei. Prof. Petrache Vârtej spune că sub 20 de ani epiteliul cervical este incomplet maturat şi nepregătit filogenetic pentru o viaţă sexuală permanentă. Acelaşi profesor spune că actul sexual constituie un factor important în etiologia cancerului de col uterin. Debutul vieţii sexuale înainte de 20 de ani prezintă un risc de două ori mai mare de îmbolnăvire de cancer de col uterin.
„Sensul vieţii”, „relaţia cu Dumnezeu” şi „împărăţia lui Dumnezeu” sunt noţiuni prea îndepărtate chiar lipsite de semnificaţie pentru omul modern, victimă a capitalismului mai mult sau mai puţin sălbatic, a goanei după supravieţuire sau după confort, distracţie şi comoditate, a tehnologiei avansate şi, în general, a secularizării; dar în egală măsură, şi victimă a needucaţiei, a ignoranţei privind consecinţele mai apropiate sau mai îndepărtate ale folosirii mijloacelor contraceptive artificiale şi, mai ales, a refuzului de a înţelege semnificaţia profundă a afectivităţii umane şi a funcţiilor biologice ale persoanei umane.
Continuarea în nr. următor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu