Organizarea familiei (2): Jocul

Una din activităţile cele mai importante ale copilului este jocul. Jocul are o valoare formativa asupra copilului, de aceea organizarea lui în familiile cu mai mulţi copii este o necesitate. Prin joc copilul învaţă, îşi dezvoltă toate funcţiile psihice, îşi dezvoltă capacitatea de a comunică cu ceilalţi şi voinţa.

Individualizarea jocului
În funcţie de numărul copiilor din familie jocul căpăta anumite particularităţi, existând avantaje şi dezavantaje. Cel mai mare avantaj este existenţa tovarăşilor de joc în cadrul familiei. Copiii nu se simt singuri, izolaţi, chiar dacă se joacă separat. Cu toate acestea jocul are specificul său la fiecare vârstă, în funcţie de stadiul de dezvoltare a copilului. Părinţii trebuie să ţină cont că, deşi copiii de vârste diferite pot să se joace în comun, sunt cazuri în care între ei nu poate avea loc un joc colectiv veritabil, nu se pot bucură împreună de plăcerea jocului (astfel încât nici copiii mici să fie toleraţi în joc, şi nici cei mari sacrificaţi de dragul celor mici).
De aceea părinţii trebuie să fie atenţi şi să organizeze individualizarea jocului, fiindcă uniformizarea lui, făcând abstracţie de vârstă şi sex, poate da naştere la situaţii anormale, care ar anula principalele virtuţi ale jocului în colectiv, posibil în familia numeroasă. Individualizarea jocului, ca şi a regimului de viaţă în general, sporeşte coeziunea afectivă între fraţi, deoarece se evită neînţelegerile şi certurile pe care le-ar provoca un regim obligatoriu identic.

Riscurile neindividualizării
Neindividualizarea jocului expune copiii la un dublu risc. Mai întâi, copiii mai mici, obligaţi să participe la jocurile celor mai mari, se maturizează de timpuriu, sărind artificial şi inutil peste etape de joc necesare. Pe de altă parte, dacă cei mari trebuie să-şi abandoneze jocurile lor, pentru a participa la jocurile celor mici, pot avea întârzieri în dezvoltare.
Ce mari pot să îi ajute pe cei mici, punându-le la dispoziţie jucării, învăţându-i de-a ce şi cum să se joace, dar acest lucru trebuie făcut cu măsură. Copiii, chiar dacă provin din familii numeroase, au nevoie de relaţii stabile cu copii de vârsta lor din afara familiei.

Rolul părinţilor
• Care este rolul părinţilor în jocul copiilor? Ei trebuie să îi ajute pe aceştia, propunându-le teme de joc şi explicându-le cum să se joace. Uneori părinţii se pot alătura jocului.
• În al doilea rând părinţii trebuie să le creeze copiilor condiţiile necesare pentru joc - un minim de jucării, un loc în care să se poată jucă în voie (în casă sau afară), un cerc de prieteni cu care să se simtă bine şi un program potrivit ca durată şi orar. Timpul de joc trebuie dozat în funcţie de vârstă şi de celelalte activităţi la care participă copilul.
• În al treilea rând părinţii trebuie să se implice în rezolvarea conflictelor, restabilind echilibrul şi corectând greşelile.

Jocul trebuie să îi pregătească treptat pe copii şi pentru muncă - care pentru ei înseamnă efectuarea unor treburi gospodăreşti şi învăţătură. Se pot organiza întreceri sub formă de joc - cine are camera mai curată, cine strânge mai repede jucăriile etc. De asemenea, se pot juca multe jocuri care fac trecerea spre învăţătură - jocuri care implică calcule, învăţarea de poezii etc.

Adaptare după "Ritmuri zilnice" - M. Ghivrigă de Irina Constantinescu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008