Tu ştii ce sărbătoreşti de Halloween?

Înfierat drept "sărbătoare de import" de către tradiţionalişti, Halloween-ul se bucură de un succes comercial crescut în întreaga Europă. Petrecerile, costumele de groază şi dovlecii sculptaţi câştigă tot mai mult teren şi în România, sărbătoarea fiind promovată din ce în ce mai mult chiar în şcoli şi grădiniţe, ca să nu mai vorbim de comercianţii dornici de profituri fabuloase. Această zi, considerată de adepţii satanismului ca fiind una din cele mai importante dintre sărbători, este văzută de majoritatea dintre noi ca o simplă zi haioasă. Tu ştii ce sărbătoreşti de Halloween?

De la zeul întunericului la sfinţi
Originile diverselor tradiţii de Halloween nu au o dată exactă. Ele se pierd în negura timpului, contopindu-se cu istoria celţilor care populau nordul Britaniei şi Irlanda de azi. Sărbătoarea Halloween-ului era strâns legată de preocupările oamenilor acelor vremuri. Calendarul lor era unul simplu şi includea două anotimpuri: vara (sau sezonul recoltelor) şi iarna (care începea la 1 noiembrie), viaţa şi moartea, Beltane şi Samhain. Şi cum 1 noiembrie reprezenta începutul sezonului morţii, noaptea care preceda această zi a devenit şi noaptea în care era sărbătorit zeul întunericului şi al umbrelor, Anwinn. Credinţa era că în acea noapte spiritele celor care muriseră în timpul anului se întorc printre cei vii, căutând ajutor de la aceştia pentru a trece în lumea umbrelor.
Halloween-ul era, de asemenea, noaptea în care zânele se deghizau în oameni sărmani şi mergeau din uşă în uşă pentru a cere ajutor, răsplătindu-i pe cei care le ajutau şi creându-le neplăceri celor care nu le deschideau.
În anul 43 după Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriului celtic. Pe parcursul a patru sute de ani cât a durat ocupaţia, două festivaluri de origine romană (ziua Feralia - comemorare a morţilor şi cea a zeiţei Pomona - sărbătoarea recoltelor) au fost îmbinate cu celebrarea tradiţională celtică a Samhain-ului.
Străvechiul festival Samhain a fost denunţat însă de Biserica catolică ca fiind un cult de adulare a demonilor. Pentru a o contracara, în secolul al VII-lea Papa Bonifaciu al IV-lea a desemnat data de 1 noiembrie ca „Ziua tuturor sfinţilor”, în onoarea şi memoria sfinţilor şi a martirilor. În jurul anului 1500, nimeni nu mai putea face vreo diferenţă între cele două sărbători: Samhain şi All Saints’Day. Acum era „All Hallows’Day” (Ziua tuturor sfinţilor), iar noaptea precedentă - „All Hallows’ Evening” (Ajunul zilei tuturor sfinţilor). Timp de 200 de ani, cele două evenimente s-au desfăşurat concomitent, iar Biserica romano-catolică şi-a dat seamă că încă nu reuşise să înlăture ritualul păgân. Papa Grigorie al III-lea a interzis folosirea costumelor şi machiajelor hidoase, lăsând, în schimb, tradiţia colindului din poartă în poartă, unde tinerii puteau să se deghizeze în îngeri sau demoni.

Profit, satanism sau amuzament?
Pe teritoriul american, prima sărbătoare de Halloween este celebrată în 1921, devenind în timp o sărbătoare naţională populară, cu un puternic profit comercial, având ca specific ceea ce cunoaştem deja şi noi, românii: decuparea dovlecilor şi aprinderea de lumânări în interiorul lor, purtarea măştilor care de care mai sumbre: vampiri, diavoli, schelete, vrăjitori şi alte creaturi ale întunericului. Vânzările de filme horror cresc în această perioadă, toată afacerea Halloween-ului ridicându-se la sume astronomice.
Pe continentul american a fost remarcat însă şi un alt fenomen: numărul violenţelor, abuzurilor şi crimelor care se întâmplă în această noapte este din ce în ce mai mare: sunt incendiate case, biserici, sunt omorâţi oameni şi animale. Explicaţia nu este greu de găsit. Răul este mult mai uşor acceptat atunci când este oferit sub chipul jocului, iar adorarea maleficului în această zi are o influenţă negativă asupra comportamentului copiilor. Toate „accesoriile” acestei sărbători îi familiarizează pe cei mici, dar şi pe tineri, cu răul, agresivitatea, grotescul şi chiar cu crima. Sondajele efectuate în această perioadă spun că cei care sărbătoresc Halloween-ul sunt foarte predispuşi spre agresivitate şi violenţă.
Ceea e poate puţini dintre noi ştiu este că noaptea dinspre 31 octombrie spre 1 noiembrie este una de mare importanţă pentru satanişti, Halloween-ul fiind una din cele 8 sabaturi ale calendarului păgân. Adepţii satanismului cred că diavolul este cel mai puternic în această noapte, fiind o vreme foarte bună de făcut vrăji.
Toate aceste obiceiuri şi tendinţe de peste ocean pot părea fantasme pentru noi, unde sărbătoare Halloween-ului nu are prea multă vechime şi majoritatea celor care sărbătoresc habar nu au de semnificaţia ei. Pare doar o joacă, un amuzament. Să nu uităm însă că ceea ce faci te face, iar persistarea în această adorare a răului, chiar şi numai pentru o zi în an, este deschiderea unei cutii a Pandorei.

Avem curaj să fim altfel?
Creştinismul este religia iubirii, a bucuriei, a luminii, Dumnezeu Însuşi este iubire. Suntem gata să ne lepădăm de Dumnezeu? (Căci orice îmbrăcare în hainele răului, chiar şi „de formă”, este o lepădare de Dumnezeu…). Să nu uităm că pământul acesta strămoşesc, care ne sărută picioarele atunci când îl străbatem în trecerea grăbită, este stropit cu sângele strămoşilor noştri, care au păstrat de multe ori cu preţul vieţii credinţa în Hristos şi în Biserică. Toate aceste „împrumuturi” din Occident (Valentine`s Day, Halloween etc.) nu au legătură cu tradiţia noastră creştin-ortodoxă. Tentaţia copierii pentru a fi „în rând cu lumea” este mare. Însă vă îndemn, dragii mei, aveţi curajul să fiţi altfel decât ceilalţi! Aveţi curajul de a nu vă lăsa manipulaţi, de a vă întreba ce sărbătoriţi atunci când preluaţi cu ochii închişi o „tradiţie” care nu prezintă garanţia celor lăsate de bunici.
În final, vă doresc să deveniţi aşa cum spune părintele Teofil de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus: „înfricoşător de buni”, adică sfinţi! Aceasta întrucât "copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decât prin iubire", cum spune Fericitul Augustin.

Diacon Claudiu Păun, Parohia Făgăraş - Galaţi

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 21 - octombrie 2008