Pomelnicul este o unealtă de care creştinul se foloseşte foarte des. El este „targa”, cum spune Maica Siluana Vlad, pe care îi ducem pe cei dragi (sau mai puţini dragi, pentru că suntem datori să ne rugăm şi pentru vrăjmaşi) în faţa lui Dumnezeu, îi încredinţăm Lui pentru a ne da tuturor cele de folos spre mântuire. De multe ori însă preoţii primesc la altar pomelnice care le pun tot felul de probleme. Pentru că editarea unui pomelnic trebuie să ţină cont de câteva reguli, pe care ni le prezintă Părintele Ioanichie Bălan în „Călăuză Ortodoxă în Biserică”:
Mijlocirea Bisericii este atât de puternică încât fiind astfel conştienţi de marele ajutor duhovnicesc dăruit celor pomeniţi la Sfânta Liturghie, trebuie să fim mai conştiincioşi în înmânarea numelor celor dragi nouă – şi a tuturor acelora în nevoi – pentru a fi pomeniţi la Proscomidie.
Cum trebuie scris un pomelnic pentru pomenirea la Proscomidie?
Se fac liste separate pentru vii şi morţi; acestea trebuie marcate în susul foii fie cu “Pentru sănătatea şi mântuirea robilor lui Dumnezeu...” (Pentru vii) fie cu “Pentru odihna robilor lui Dumnezeu...” (Pentru morţi)
1. Trebuie folosite numele care a fost primite la Botez (prenumele), nu porecle sau prescurtări (Constantin nu Costi, Elisabeta nu Veta). Nu sunt necesare numele de familie.
2. Chiar dacă nu folosim un formular special, hârtia pe care o folosim pentru a scrie pomelnicele trebuie să fie curată şi scrisă frumos, prin aceasta arătându-ne evlavia faţă de sfinţenia pomenirii liturgice. Hârtia nu trebuie să fie şifonată sau plină de ştersături. Scrisul trebuie să fie lizibil, să nu fie prea mic, sau numele să fie scrise prea aproape unul de altul, deoarece sunt dificil de citit. Cei care scriu urât pot să roage pe cineva cu un scris mai frumos să le transcrie.
3. La Liturghie pot fi pomeniţi doar membrii Bisericii Ortodoxe (adică doar cei botezaţi ortodox) deoarece părticelele (miridele) care se aşează pe Sfântul Disc reprezintă Sfânta Biserică, trupul credincioşilor Ortodocşi. Cei ne-ortodocşi trebuie trecuţi pe liste separate pentru a fi pomeniţi la alte rugăciuni ale Bisericii.
Dintre cei în viaţă nu pot fi pomeniţi la Sfânta Liturghie ateii, apostaţii, adică cei care s-au lepădat de dreapta credinţă în Dumnezeu, vrăjitorii, fermecătorii, adică cei care nu cred în Hristos. Nu pot fi pomeniţi cei care trăiesc în concubinaj, adică nu sunt cununaţi la biserică, cei ce au făcut avort şi nu se pocăiesc, şi care nu se spovedesc din copilărie şi se află în cumplite păcate trupeşti şi sufleteşti. Pe aceştia Biserica îi pomeneşte numai la litie şi acatist, pentru mângâierea familiei.
Dintre cei morţi Biserica ortodoxă nu poate pomeni pe atei, pe cei care refuză Sfintele Taine, pe cei care au murit în orice fel de secte, pe cei care s-au sinucis pe orice cale, fiind sănătoşi la minte, pe cei care au murit în păcate grele şi nu s-au spovedit până la moarte, pe cei care au trăit în îndoială de credinţă, în ură şi judecăţi şi au murit neîmpăcaţi şi fără pocăinţă, pe cei ce au hulit şi înjurat pe Dumnezeu până la moarte, pe cei care au făcut vrăjitorie în viaţă cerând ajutorul diavolului, şi au murit în acest greu păcat.
4. Se recomandă ca pe pomelnice să fie trecute mai întâi numele celor care fac parte din cler, episcopul locului, preotul, duhovnicul etc; apoi naşii, părinţii, familia şi toţi ceilalţi pentru care ne rugăm.
5. Pomelnicele se dau cu lumânare aprinsă, însoţite de darul nostru-prescura, preferabil înainte de începerea Sf. Liturghii. Odată ce a început Liturghia (“Binecuvântată este Împărăţia...”) preotului îi este mai greu să citească pomelnicele, mai ales dacă nu are ca ajutor un diacon, deşi, pomelnicele pot fi totuşi aduse, până înainte de Vohodul Mare (Ieşirea cu Sfintele Daruri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu