O viaţă impresionantă

De curând s-a retras la pensie şi părintele profesor Ioan Glăjar, parohul satului Ucea de Jos. Îndrăgostit de matematică, părintele cunoaşte încă din liceu temniţele comuniste, fapt care îi va schimba întreaga carieră. O viaţă impresionantă, adevărat subiect de roman şi model de moralitate, rezistenţă şi dragoste pentru credinţă şi neam.

Licean în temniţele comuniste
Părintele profesor Ioan Glăjar s-a născut în Ucea de Jos la 24 martie 1929, din părinţii Ioan şi Susana, agricultori. Între anii 1936-1940 a urmat şcoala primară din satul natal, apoi cursurile Liceului „Radu Negru” din Făgăraş, unde este admis în 1940. Nu îl finalizează însă decât în 1950, din cauza a două întreruperi: prima datorată unor probleme de sănătate, iar a doua din cauza prigoanei comuniste.
Ca elev de liceu a făcut parte din „Frăţia de Cruce”, organizaţie anticomunistă a tineretului naţional-creştin legionar. Din această cauză în iunie 1948, fiind în ultima clasă de liceu, este arestat împreună cu alţi colegi şi duşi la Securitatea din Făgăraş apoi la cea din Braşov, unde au fost anchetaţi şi bătuţi cu cruzime. Este întemniţat la penitenciarul din Braşov împreună cu alţi elevi, studenţi şi profesori care se opuneau regimului comunist ateu. Abia după 7 luni de temniţă a avut loc un proces la Tribunalul Militar din Braşov, în urma căruia este condamnat la un an de închisoare corecţională la penitenciarul din Braşov, pentru „delict de uneltire împotriva orânduirii de stat”.
După un an şi trei luni este eliberat, dar din cauza condamnării suferite nu este primit ca elev cu frecvenţă zilnică ci la fără frecvenţă, după ce a fost nevoit să se angajeze „în câmpul muncii” la şantierul de construcţii chimice de la Victoria, numai aşa fiind reprimit la Liceul „Radu Negru”din Făgăraş, unde îşi ia şi bacalaureatul.

Îndrăgostit de matematică
Ca unul care îndrăgise matematica, ar fi vrut să împărtăşească din tainele ei şi altora, devenind profesor. Dumnezeu i-a ales însă un alt drum. Fiind fost deţinut politic, toate demersurile lui, deşi foarte bine pregătit, au rămas fără rezultat atât la Facultatea de Construcţii cât şi la Facultatea de Matematică şi Institutul Pedagogic din Iaşi.
Când s-a dus să se înscrie, primul secretar din cadrul facultăţii ieşene i-a şi zis: „Măi băiete, văd că eşti făgărăşean de-al meu, de aceea îţi spun că nu vei reuşi la examen, indiferent de note, că noi avem ordin de la Ministerul Învăţământului să nu primim nici un candidat cu cazier juridic ca al tău. Du-te acasă, nu mai cheltui banii părinţilor pe aici degeaba“.
Urmând sfatul unui intelectual din sat, în toamna anului 1950 se înscrie la examenul de admitere la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde nu se cerea cazier juridic, iar între 1950-1954 a urmat cursurile acestui institut. Fiindu-i greu să renunţe la vechea lui pasiune, matematica, după primul an de teologie încearcă să dea admitere la Facultatea de Matematica şi Fizică din Cluj, dar n-a fost acceptat, ca şi la Iaşi. Se întoarce la teologie şi în anul 1954 îşi ia examenul de licenţă la Catedra de Teologie Fundamentală şi Istoria Religiilor cu teza „Apriorismul religios revelaţional sau antropologia Religiei”, fiind notată cu nota 10.

Profesor universitar şi preot la ţară
După absolvire a solicitat un post administrativ la Arhiepiscopie sau la Institutul Teologic din Sibiu, dar Departamentul Cultelor, presat de securitate, n-a acceptat. În această situaţie a urmat cursurile de doctorat în teologie din cadru Institutului Teologic din Bucureşti, socotind că după absolvirea acestora va dispune de mai multe drepturi pentru a primi un post.
Între anii 1955-1958 a frecventat cursurile menţionate, iar după absolvirea lor a solicitat în repetate rânduri numirea într-un post în Sibiu, dar în zadar. Departamentul Cultelor, sub presiunea securităţii, n-a vrut să acorde recunoaşterea legală necesară. În cele din urmă a fost îndrumat să solicite o parohie rurală. După câteva încercări a fost numit în Parohia Axente Sever din judeţul Sibiu, dar Departamentul Cultelor n-a recunoscut această numire făcută de Arhiepiscopie. În cele din urmă este numit de Arhiepiscopia Sibiu şi recunoscut de Departamentul Cultelor în parohia Ucea de Jos, unde a slujit fără întrerupere vreme de 47 de ani.
În paralel, în urma intervenţiilor Mitropolitului Nicolae Mladin şi ale Rectoratului Institutului Teologic Universitar din Sibiu, a fost acceptat în postul de consilier economic al Arhiepiscopiei Sibiu (1974-1976) şi în cel de lector la Institutul Teologic din Sibiu (1976-1990). Ca lector a predat cursuri de Îndrumări misionare (1976-1978), de Istoria religiilor (1978-1990) şi de Teologie Fundamentală (1983-1990), scriind mai multe articole, studii şi eseuri, publicate în diverse periodice teologice şi bisericeşti.

A refuzat să colaboreze
Între anii 1960-1972 a fost propus de către Institutul Teologic din Bucureşti şi de către Patriarhia Română, în trei rânduri, pentru o bursă de studii mai întâi la Oxford, apoi la Viena şi în cele din urmă la Paris, dar de fiecare dată nu i s-a aprobat plecarea de către Departamentul Cultelor şi de Securitate, pentru că fostul deţinut politic refuza în mod sistematic să fie informator. În anul 1977 a fost propus de către Institutul Teologic din Sibiu şi Patriarhia Română pentru un concediu de odihnă la Locarno (Elveţia), în staţiunea de acolo a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, dar nici de data aceasta Securitatea nu i-a aprobat ieşirea din ţară.
În anul 1990, fiind nevoit să acorde prioritate unor probleme parohiale şi familiale, dar şi din motive de sănătate, a renunţat la postul din Sibiu şi a rămas ca preot paroh în Ucea de Jos, unde a slujit până anul acesta, când s-a retras la pensie după aproape o jumătate de veac de slujire lui Dumnezeu.

Pr. Alexandru Stanciu

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 2 - februarie 2007