Botezul lui Ioan şi botezul creştin

Mulţi aşa-zişi creştini, străini de dreapta credinţă, contestă botezul pruncilor, unul din aceste motive fiind şi acela că Mântuitorul s-ar fi botezat la maturitate.
Trebuie spus de la bun început că ei greşesc amarnic pentru că botezul lui Ioan cu care s-a botezat şi Domnul nu este tot una cu botezul nostru creştin.
Ce era botezul lui Ioan? Era doar o preînchipuire a botezului creştin, era doar o mărturisire publică a celui în cauză care voia să-şi schimbe viaţa, să se întoarcă de la păcat la Dumnezeu.
Mântuitorul vine la apele Iordanului nu că ar fi avut păcate, El fiind fără de păcat, ci pentru că acolo la apele Iordanului, aşa cum ne-o arată şi calendarul nostru bisericesc are loc Dumnezeiasca Arătare adică descoperirea Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh, aşa cum nu s-a mai făcut până atunci.
Botezul Domnului marchează şi începutul activităţii Lui publice. De ce la 30 de ani? Pentru că aşa era tradiţia în Israel: nimeni nu putea să fie învăţător al Legii decât după această vârstă care marca deplina maturitate.
Botezul creştin a apărut după învierea Mântuitorului când Domnul le-a trimis pe apostoli la propovăduire zicându-le „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” iar „cel ce va crede şi se va boteza se va mântui”, astfel botezul alături de credinţă este condiţia majoră pentru mântuire. Acesta este motivul pentru care Biserica, încă din vremurile străvechi, administra botezul pruncilor, pentru ca, în cazul în care pruncii ar muri în timpul copilăriei, să nu fie lipsiţi de mântuire, dar şi „ca să nu ia timp răutatea”. Ca urmare, pe garanţia credinţei mărturisite de părinţi, de naşi şi de comunitatea în care va creşte copilul, Biserica a practicat încă din primele veacuri botezul pruncilor.
Botezul este poarta de intrare în creştinism, uşa celorlalte sfinte Taine, sufletul noului botezat se face sălaş al lui Hristos care prin Sfântul Duh îi dă putere de creştere sufletească şi trupească până la măsura deplinătăţii duhovniceşti.
Aşa că copiii trebuie să fie botezaţi şi toţi cei ce amână botezul săvârşesc o mare greşeală şi un mare păcat.

Pr. Alexandru STANCIU

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 1 - ianuarie 2007